O călătorie iniţiatică (1)

by Laszlo Alexandru

Dante se rătăceşte în pădurea întunecoasă. Îi taie calea cele trei fiare. Apare Virgiliu. Convorbirea dintre cei doi şi începerea călătoriei.

Inf_I_1

Cîntul I al Infernului reprezintă în acelaşi timp prologul întregului poem. «La jumătatea căii vieţii noastre, m-am pomenit într-o pădure întunecată, pentru că drumul drept era rătăcit» (v. 1-3). În opinia poetului, viaţa are o traiectorie armonioasă şi proporţională, după imaginea arcuită a cerului. Ideea e consemnată în tratatul său de estetică:

“toate vieţile pămînteşti… urcînd şi coborînd, potrivit este să fie asemănătoare cu imaginea arcului… viaţa noastră… se desfăşoară după imaginea acestui arc, urcînd şi coborînd. (…) Temeiul pe care mă bizui este că, dacă culmea arcului vieţii noastre e la treizeci şi cinci de ani, atîta cît ţine urcuşul acestei vîrste trebuie să ţină şi coborîşul” (Ospăţul, IV, 23-24).

Amiaza vieţii este aşadar la 35 de ani, dacă ţinem seama şi de cuvintele din Psalmi 89, 10 (“Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani”). Dante s-a născut în anul 1265. Printr-o simplă operaţie aritmetică, rezultă că aventura pe tărîmul celălalt poate fi atribuită anului 1300. Încă din primul vers se realizează o împletire a lumii reale, măsurate calendaristic, cu lumea transcendentală.

“Jumătatea drumului vieţii” e punctul maximei maturităţi şi abilităţi personale, zenitul existenţei, în lectură alegorică. Expediţia iniţiatică, de descoperire a universului înconjurător şi de testare a puterilor virtuţii, poate fi descifrată într-o lectură morală. Fuga din faţa păcatului şi căutarea graţiei lui Dumnezeu deschid poteca înţelesurilor anagogice. Să nu uităm că 1300 este anul cînd Bonifaciu al VIII-lea a proclamat marele jubileu. Voiajul pelerinilor spre Roma pămîntească, în vederea iertării păcatelor, e dublat de călătoria dantescă pe tărîmul celălalt. Parcursul istoric e intersectat de experienţa personală.

“M-am pomenit” include, încă din start, o ambiguitate voită de expresie: să fie vorba despre o expediţie reală şi concretă, de una imaginată, de una visată? Nu ştim. Toate ipotezele sînt valabile. Textul Divinei Comedii oferă – în mod programatic – o lectură paralelă şi suprastratificată. În funcţie de nivelul la care decidem să ne plasăm înţelegerea, vom citi o poveste autobiografică, una fictivă, una onirică, una filosofică şi aşa mai departe.

Dante_Piazza-Santa-Croce

Advertisements