O călătorie iniţiatică (2)

by Laszlo Alexandru

Plină de semnificaţii e imaginea pădurii care deschide cîntul. Fără a insista, poetul trimite la o eventuală perioadă de rătăcire din viaţa lui. După moartea femeii iubite, Beatrice, tînărul a rămas fără un model călăuzitor, fără un agent care să-l îndemne la virtute. Nu ştim dacă pierderea drumului drept semnifică renunţarea temporară la credinţă, desfrîul ori vreo altă abatere de la codul etic. Nici nu e importantă particularizarea alegoriei generale a păcatului, echivalent cu pădurea şi întunericul. Pe de altă parte însuşi traseul existenţei a fost deja raportat la înaintarea printr-un codru plin de pericole neprevăzute, căci

 “adolescentul care intră în pădurea înşelătoare a acestei vieţi n-ar şti să meargă pe drumul cel bun dacă nu i l-ar arăta cei mai vîrstnici” (Ospăţul, IV, 24).

Inf_I_2

«Vai, cît e de greu să spun cum era această pădure sălbatică şi aspră şi dură, care în amintire îmi reînnoieşte spaima!» (v. 4-6). De remarcat apariţia, pentru prima dată, a structurii puzzle, una din principalele strategii de expresie în Divina Comedie: ordinea cuvintelor în terţină e amestecată, cititorul trebuie să recompună, pe cont propriu, desfăşurarea frazei. Triplul epitet vine să descrie atroce ameninţarea pădurii. Uimitor e şi jocul de cuvinte “selva selvaggia”, prin care conceptul (alegoric) e întunecat de propria sa derivaţie adjectivală. Este o construcţie intraductibilă prin eventuala “pădure păduroasă” şi efectiv de neechivalat artistic.

Dante-portret

Advertisements