Dante e cuprins de îndoieli (1)

by Laszlo Alexandru

Invocaţia către muze. Dante şovăie, Virgiliu îl dojeneşte şi îl încurajează. Intervenţia Beatricei. Reluarea călătoriei.

Inf_II_1

«Ziua se ducea, şi aerul întunecat lua sufletele vieţuitoare de la osteneala lor; doar eu singur mă pregăteam să susţin războiul atît al drumului de parcurs, cît şi al milei, pe care le va descrie mintea ce nu greşeşte» (v. 1-6). Începutul cîntului II face trimitere la timp, ca şi debutul cîntului I, numai că aici e vorba de timpul individual, al protagonistului care se pregăteşte să pornească într-o expediţie apăsătoare, pe cînd dincolo era vorba despre viaţa generală a omului. Vasta aventură va avea nevoie de întregul efort al minţii lucide, pentru a fi descrisă cu precizie în toate nuanţele sale. “S-a observat că intrarea în Infern se petrece cînd totul e întunecat, sosirea în Purgatoriu se întîmplă în lumina dinaintea zorilor, urcarea în Paradis se realizează în deplinătatea luminii de amiază: desigur în toate acestea există un sens religios, acelaşi care se întrezăreşte sub evenimentele din conştiinţa omului, chiar şi cele mai tainice” (T. Di Salvo).

Inf_II_2

«O, Muze, o, înaltă iscusinţă, acum să mă ajutaţi; o, minte, care ai scris ce-am văzut, aici îţi vei arăta nobleţea» (v. 7-9). Spre deosebire de epopeile antice, care se deschid cu obişnuita invocaţie către Muze, chemate să-l ajute pe artist, în poemul dantesc pasajul clasic a fost inclus aici, la începutul propriu-zis al Infernului. Primul cînt, cu valoare general filosofică, avea rolul de prolog al întregii opere. “Invocarea muzelor, în locul divinităţii creştine, nu e nici o convenţie retorică, nici o involuţie religioasă: în concepţia dantescă muzele sînt simbolul forţei inspiratoare a poeziei, care-i aparţine divinităţii. Totul în istoria omenirii e creştin, fie în mod direct, fie pe cale simbolică, fie prin antiteză (şi negativitatea Infernului se înscrie în cadrul valorilor sau nonvalorilor religiei creştine)” (T. Di Salvo). Dante apelează, pe rînd, la ajutorul Muzelor, al iscusinţei şi al memoriei. “Trei lucruri îi sînt necesare: ‘scientiae profunditas’ (Muzele), ‘intellectus perspicacitas’ (iscusinţa), ‘memoriae vivacitas’ (mintea)” (Chiavacci Leonardi).

Trebuie subliniată importanţa verbului “am văzut”, repetat de numeroase ori de-a lungul poemului, prin intermediul căruia Dante ne comunică ferm ideea că el relatează despre un şir de aventuri trăite, nicidecum închipuite în fantezie.

Inf_II_3

«Eu am început: ‘Poete care mă călăuzeşti, examinează-mi virtutea dacă e puternică, înainte de-a mă lăsa pe seama marii încercări» (v. 10-12). După entuziasmul pornirii în călătorie, Dante e cuprins de mari îndoieli privind persoana sa, calităţile sale morale, îndreptăţirea unei asemenea expediţii fabuloase.

virgilio_consiglia

Advertisements