Spirite măreţe (7)

by Laszlo Alexandru

Inf_IV_19

«Le-am văzut pe Cammilla şi pe Pantasilea; de cealaltă parte, l-am văzut pe regele Latin, care cu Lavinia, fiica lui, şedea. L-am văzut pe acel Brutus care l-a izgonit pe Tarquinius, pe Lucreţia, Iulia, Marţia şi Cornelia şi singur, într-o parte, l-am văzut pe Saladin» (v. 124-129). Cammilla a fost eroina care a pierit în războiul troienilor cu rutulii (pomenită şi în cîntul I din Infern). Pentesilea a fost regina amazoanelor, care a venit în ajutorul troienilor. Regele Latin domnea în Laţiu la venirea lui Enea. Fiica sa, Lavinia, s-a măritat ulterior cu Enea. Brutus a fost primul-consul care l-a alungat pe Tarquinius Superbus şi a întemeiat republica. Lucreţia a fost o nobilă romană, soţia lui Collatinus: violată de dictatorul Tarquinius Superbus, şi-a adunat rudele de sex masculin, le-a povestit cele întîmplate şi s-a sinucis, obligîndu-le astfel s-o răzbune. În urma revoltei izbucnite la Roma, regele a fost detronat, familia lui a fost alungată, iar republica nou formată a fost condusă de primii-consuli Brutus şi Collatinus. Iulia a fost fiica lui Cezar şi soţia lui Pompei. Marţia a fost soţia lui Cato din Utica, un personaj roman de mare demnitate şi integritate morală. Cornelia a fost soţia lui Scipio Africanul şi mama Grachilor. Saladin a fost sultanul Egiptului, Salat-el-Din, care a avut reputaţia de om înţelept şi generos. Este de notat că Dante include în galeria sa de personaje strălucite şi un războinic mahomedan, plasat mai într-o parte, izolat de ceilalţi datorită originii şi credinţei sale diferite, dar într-o singurătate menită să-l pună în evidenţă.

pleiada

“Aici se afirmă în mod necondiţionat sentimentul de aristocraţie a culturii şi de nobleţe care îi derivă omului din studiu şi poezie (nu doar atunci cînd le cultivi în mod activ, dar şi cînd devii obiectul studiilor şi al poeziei: aceasta este de fapt justificarea prezenţei în nobilul castel a unor personaje ca Hector şi Brutus)” (G. Getto).

Inf_IV_20

«După ce mi-am înălţat mai mult genele, l-am văzut pe maestrul celor ce cunosc, şezînd în filosofica familie. Toţi îl privesc, toţi îl onorează: aici i-am văzut pe Socrate şi Platon, care mai aproape decît ceilalţi lîngă el stau» (v. 130-135). În plan mai elevat, după trecerea în revistă a personalităţilor istorice, se ajunge la cele cultural-filosofice. Fără a fi numit, datorită maiestăţii sale impunătoare, respectat de toţi ceilalţi care-l înconjoară, stă Aristotel. De fapt în cultura medievală Aristotel s-a bucurat de un statut preeminent în dezbaterea filosofică, fiind un model de referinţă incontestabilă. Aproape de el, bucurîndu-se de o poziţie favorabilă, stau Socrate şi Platon.

Inf_IV_21

«Democrit, care pune lumea pe seama întîmplării, Diogene, Anaxagora şi Tales, Empedocle, Heraclit şi Zenon; şi l-am văzut pe bunul culegător de calităţi, mă refer la Dioscoride; şi i-am văzut pe Orfeu, pe Tullius şi pe Linus şi pe Seneca moralistul» (v. 136-141). Democrit a susţinut că lumea s-a format din atomi, în mod accidental. Continuă pleiada filosofilor presocratici enumeraţi, cu Diogene, Anaxagora, Tales, Empedocle, Heraclit şi Zenon, personalităţi ilustre ale istoriei gîndirii. Dioscoride s-a preocupat de calităţile tămăduitoare ale plantelor şi a scris un important tratat de botanică. Orfeu şi Linus sînt poeţi mitologici, amestecaţi fără deosebire printre personajele istorice. Marcus Tullius Cicero a fost unul dintre cei mai mari oratori ai lumii latine, admirat de Dante. Filosoful roman Seneca a fost autor de scrieri morale, obligat de împăratul Nero să se sinucidă.

raffaello

Advertisements