Furtuna pasiunii (8)

by Laszlo Alexandru

Inf_V_21

«Noi citeam într-o zi de plăcere despre Lancelot cum iubirea l-a cuprins: singuri eram şi fără bănuială. De mai multe ori ochii ni i-a încrucişat acea lectură şi ne-a descolorat chipul; dar numai un punct a fost cel care ne-a învins.» (v. 127-132). Paolo şi Francesca, singuri şi fără a-şi bănui sentimentele, citeau într-o zi povestea de iubire dintre Lancelot şi Guenièvre. Cînd au ajuns la pasajul în care cavalerul a sărutat zîmbetul reginei, Paolo cuprins de tulburare a sărutat gura Francescăi. În romanul medieval lucrurile se petrec uşor altfel: îndemnată de Galehault, regina îl ia de bărbie pe sfiosul cavaler şi îi depune pe buze o lungă sărutare pătimaşă.

După cele trei terţine grupate în jurul anaforei “Amor”, care ilustrau o mirabilă performanţă lirică, aici se cuvine subliniată strategia epică de construcţie. Avem de-a face cu o povestire în ramă, ale cărei efecte reverberează asupra spectatorilor de la “nivelul” precedent. Citind despre sărutul schimbat de Lancelot cu regina, în romanul de aventuri, Paolo şi Francesca îşi descoperă adevăratele sentimente şi cad în păcat. Auzind despre iubirea tragică dintre cei doi cumnaţi, protagonistul Dante e sfîşiat de tulburare şi îşi pierde cunoştinţa.

Inf_V_22

«Cînd am citit că surîsul rîvnit a fost sărutat de acel iubit, acesta, care niciodată de mine nu va fi lipsit, gura mi-a sărutat-o cutremurat. Galeot a fost cartea şi cine a scris-o: în ziua aceea n-am mai citit înainte.’ Pe cînd un spirit acestea le-a spus, celălalt plîngea, încît de milă mi-am pierdut simţirea de parc-aş fi murit. Şi-am căzut cum corpul mort cade» (v. 133-142). Cartea citită de cei doi a fost Galeot, a avut rolul intermediarului, iar ei n-au mai continuat lectura. În timp ce unul dintre spirite (Francesca) povestea, celălalt (Paolo) plîngea în hohote, încît Dante s-a prăbuşit leşinînd ca un corp mort.

Se poate glosa îndelung pe marginea temei cărţii, care duce în ispită şi schimbă pentru eternitate cursul existenţei (cu trei secole înainte de Cervantes). Trebuie de asemeni subliniată ambiguitatea poetică a expresiei “quel giorno più non vi leggemmo avante”. Personajele au lăsat deoparte cartea, pentru a descoperi viaţa? Personajele au fost îndată surprinse de soţul trădat, pentru a li se da moartea? Poemul nu ne-o spune limpede. Protagonistul s-a prăvălit ca mort, sub efectul copleşitor al celor auzite, dar şi dintr-o dilemă exacerbată. Sufleteşte resimte milă şi durere pentru soarta celor doi îndrăgostiţi, însă intelectual asistă la aplicarea legilor divine, care-i torturează pe desfrînaţi în al doilea cerc infernal. Pus în imposibilitatea de-a opta între pasiune şi raţiune, Dante leşină. “Caddi come corpo morto cade” e, pe bună dreptate, una dintre expresiile cele mai cunoscute din literatura italiană, nu doar prin construcţia sa artistică – cinci cuvinte, fiecare cu cîte două silabe, aliteraţia în jurul consoanei “c”, echilibrul sonor obţinut prin repetiţia vocalei “o” şi repetiţia verbului “cadere” sub două forme flexionare –, ci şi datorită momentului de maxim dramatism în care îşi produce efectele.

francesca_paolo

Advertisements