Cetatea aroganţei (1)

by Laszlo Alexandru

Cercul al cincilea. Barcagiul Flegias. Furiosul Filippo Argenti şi conflictul din mocirlă. Cetatea Dite. Aroganţa dracilor.

Inf_VIII_1

«Eu zic, urmînd, că mult înainte să ajungem sub turnul înalt, ochii noştri s-au îndreptat spre vîrful lui, pentru două flăcărui pe care le-am văzut apărînd, şi alta de departe răspundea la semnal, încît abia o zărea ochiul» (v. 1-6). Dante îşi continuă povestirea arătînd că, în vîrful turnului, călătorii au văzut două semnale luminoase, cărora din depărtare le răspundea al treilea, abia zărit. “Pe urmele unei adnotări a lui Boccaccio, mulţi interpreţi au susţinut că, aşa cum demonstrează seguitando, Dante, după ce a început poemul la Florenţa, l-a întrerupt pentru cunoscutele împrejurări politice care l-au dus în exil. Abia în 1306-1307 poetul ar fi reluat opera şi, pentru a lămuri acest lucru în faţa cititorilor care deja cunoşteau primele cînturi, partea nouă ar fi fost legată de cea ‘florentină’ prin formula seguitando, adică reluînd şi continuînd munca pe care a trebuit s-o întrerupă. La această teză, care nu are nici o bază istorică şi se întemeiază pe un ‘se spune’, majoritatea criticilor a adus diferite obiecţii” (T. Di Salvo). “Formula de trecere tipic narativă şi destul de neobişnuită în Comedie, şi mai ales acel seguitando, se explică prin faptul că pentru prima dată un cînt continuă subiectul din cel precedent în acelaşi cerc; în cînturile III, IV, V şi VI, sfîrşitul cîntului coincide de fapt cu trecerea de la un cerc la altul. Aici Dante a rupt schema printr-o variatio ce are, cum vom vedea, rolul său şi însufleţeşte stilul povestirii” (Chiavacci Leonardi).

“Încă o dată Dante transferă şi regăseşte în infern forme de viaţă, structuri arhitectonice şi experienţe care fac parte din civilizaţia medievală: cetăţi, turnuri, castele, bărci, iar acum semnale luminoase specifice în tehnica militară. Ele indică prezenţa unei forţe organizate, a acelor diavoli pe care poetul încă nu i-a întîlnit şi de a căror opoziţie se teme. Că această nouă forţă are intenţii ostile o deduce din semnalele luminoase pe care armata (încă nevăzută) le emite pentru a se pregăti de atac. De aici situaţia de mişcare dramatică şi reprezentativă, care se poate regăsi în tot cîntul” (T. Di Salvo).

Inf_VIII_2

«Şi eu m-am răsucit spre marea de înţelepciune şi-am spus: ‘Asta ce zice? şi ce răspunde celălalt foc? şi cine le-a aprins?’. Iar el mie: ‘Acolo pe undele întinate îl poţi zări deja pe cel aşteptat, dacă aburul mlaştinii nu ţi-l ascunde’» (v. 7-12). Dante îi cere lămuriri lui Virgiliu în legătură cu sensul mesajelor luminoase, iar călăuza îi răspunde că, dacă ceaţa din baltă nu i-l ascunde privirii, pe mare se zăreşte deja cel vestit de semnale. “Arată prin urmare că aici se făcea tocmai ca la fortăreţele de gardă, cîţi oameni sînt zăriţi, atîtea bătăi de clopot sînt slobozite” (Anonimo). “Atîtea torţe se puneau pe ziduri, cîţi erau aceia care se apropiau” (Buti).

Inf_VIII_3

«Arcul n-a împins vreodată săgeată care să zboare aşa sprintenă prin aer, cum am văzut o bărcuţă venind pe apă spre noi în clipa aceea, sub stăpînirea unui singur luntraş, care striga: ‘te-am prins, suflet ticălos!’» (v. 13-18). A apărut pe neaşteptate o bărcuţă condusă de-un vîslaş, mai repede ca o săgeată propulsată de arc. Diavolul se apropia şi striga bucuros la gîndul că a capturat încă un damnat. Se creează “o mişcare rapidă şi ameninţătoare, în care culminează sensul de tensiune şi de aşteptare din terţinele precedente şi se preanunţă mişcarea dramatică, violentă şi impresionată, din episodul care va urma” (N. Sapegno). “Trebuie remarcată inteligenta alegere a cuvintelor şi sugestia pe care acestea o exercită chiar dincolo de semnificaţia lor imediată. După cum notează Venturi, în primul vers – corda non pinse mai da sé saetta – ‘sunetele exprimă şuieratul săgeţii; în versul următor zborul rapid’” (E.A. Panaitescu).

barcagiul

Advertisements