Îngerul războinic (6)

by Laszlo Alexandru

Inf_IX_16

«Ce rost are să vă luptaţi cu soarta? Cerber al vostru, dacă vă amintiţi, încă e pleşuv la mutră şi la grumaz’» (v. 97-99). Soarta divină nu poate fi înfruntată. O ştie Cerber, demonul care încă e fără păr pe bărbie şi gît. “Din cîte se spune în Eneida, Hercule, coborît în Hades, l-a învins şi l-a aruncat în lanţuri pe Cerber; de aici Dante a tras inspiraţia pentru puternica reprezentare realistă a acestei terţine: pe gîtul monstrului sînt încă vizibile urmele lanţurilor” (E.A. Panaitescu).

angelo-demoni

Inf_IX_17

«Apoi s-a întors pe drumul noroios şi nu ne-a zis o vorbă, ci părea ca omul pe care altă grijă îl roade şi-l îndeamnă, nu a celui care-i stă dinainte; iar noi ne-am mişcat paşii pe ţărm, siguri după vorbele sfinte. Acolo înăuntru am pătruns fără vreo împotrivire; iar eu, care doream să privesc lucrurile pe care asemenea fortăreaţă le cuprinde» (v. 100-108). După apostrofarea diavolilor, îngerul se răsuceşte şi, ignorîndu-i complet pe cei doi poeţi, se întoarce pe unde a venit, purtat parcă de alte griji, nu de acelea care-i stau în faţă. Confortaţi de sprijinul primit, călătorii avansează şi intră fără obstacole în cetatea Dite. “Trimisul divin e stăpînit de o singură voinţă, aceea de a se întoarce lîngă Dumnezeu; de aici concentrarea sa şi de aici faptul că nu le adresează nici măcar o privire celor doi înţepeniţi în faţa porţii” (T. Di Salvo).

Inf_IX_18

«…îndată ce-am fost înăuntru, ochiul roată îl trimit; şi văd pe toate părţile cîmpie întinsă, plină de dureri şi groaznice frămîntări» (v. 109-111). Eroul îşi aruncă imediat privirile împrejur, curios să observe lucrurile. Vede o cîmpie mare, plină de oribile suferinţe. “Peisajul sinistru al zidurilor cetăţii Dite, în faţa căreia s-a desfăşurat drama sufletului ispitit de disperare, îi cedează locul, după ce călătorii au intrat în cetate, unei naturi diferite, de o tristeţe dezolantă, în care predomină liniile orizontale. ‘La grande campagna – observă Momigliano – e plină de plînsete; dar nu se vede nici un suflet; de aici o impresie suspendată, care e cu atît mai sensibilă, după scena aglomerată şi agitată dinainte’” (E.A. Panaitescu)

tombe-fuoco

Advertisements