Farinata se înălţa cu pieptul şi cu fruntea (6)

by Laszlo Alexandru

Inf_X_16

«Şi dacă am fost, adineaori, mut în faţa răspunsului, dă-i de ştire că am făcut-o fiindcă mă gîndeam deja la greşeala pe care mi-ai lămurit-o’. Şi deja maestrul meu mă chema; drept care l-am rugat iute pe spirit să-mi spună cu cine stătea acolo. Mi-a zis: ‘Aici cu mai bine de-o mie zac: înăuntru stau al doilea Frederic şi Cardinalul; şi de ceilalţi nu spun’» (v. 112-120). Dante a ezitat să-i răspundă adineaori lui Cavalcante, pentru că era frămîntat de neînţelegerea situaţiei pe care ulterior i-a explicat-o Farinata. Întrucît s-a apropiat vremea plecării, Dante s-a interesat repede cine mai e acolo. Spiritul mîndru l-a lămurit că zace torturat cu peste alţi o mie de păcătoşi, printre care Frederic al II-lea şi cardinalul Ottaviano. “Despre Frederic al II-lea, trăit şi mort cu faima de eretic (inclusiv Dante, deşi arată că îl stimează, susţine în Convivio această opinie), un istoric al epocii a scris că era epicureu şi că făcea toate eforturile pentru a demonstra, slujindu-se de pasaje din Sfînta Scriptură, că sufletul e muritor. Cardinalul este episcopul ghibelin din Bologna, Ottaviano degli Ubaldini, mort în 1273. Vechii comentatori subliniază la unison atitudinea lui necredincioasă. În legătură cu sufletul, susţinea – cum relatează Lana – că, deşi există, el şi l-a pierdut cînd s-a făcut ghibelin” (E.A. Panaitescu).

colloquio-farinata2

Inf_X_17

«Apoi s-a ascuns; şi eu spre vechiul poet mi-am îndreptat paşii, gîndindu-mă iar la acea vorbă ce-mi păreau duşmană. El s-a pornit; şi-apoi, mergînd, mi-a spus: ‘De ce eşti aşa de rătăcit?’. Iar eu i-am limpezit mirarea. ‘Păstrează în minte ce-ai auzit potrivnic’, mi-a poruncit înţeleptul. ‘Şi-acum ascultă aici’, şi-a înălţat degetul: ‘cînd vei fi în faţa dulcii raze a celei ce cu ochii toate le vede, de la ea vei afla drumul vieţii tale’» (v. 121-132). După ce Farinata a dispărut, Dante s-a apropiat gînditor de Virgiliu. La întrebarea acestuia, i-a relatat profeţia ameninţătoare cu exilul şi cu dificultatea reîntoarcerii în patrie, pe care a auzit-o de la adversarul său politic. Virgiliu îl îndeamnă să ţină minte tot ce nu pricepe încă: la întîlnirea cu Beatrice, ea îi va lămuri apoi calea vieţii care îl aşteaptă. “Virgiliu se limitează aici să confirme că Dante va merge în exil, dar amînă orice altă consideraţie pe acest subiect pînă la explicaţia ce va fi dată de Beatrice. Mai precis va fi nu Beatrice, ci Cacciaguida cel care îi va da lui Dante toate explicaţiile despre exil şi avertismentele despre comportamentul moral, pe care poetul va trebui să-l urmeze în faţa unor fapte aşa tulburătoare” (T. Di Salvo).

Inf_X_18

«Apoi şi-a întors spre stînga piciorul: am lăsat zidul şi ne-am dus spre centru, pe o cărare ce dă într-o vale, care pînă acolo sus îşi arunca putoarea» (v. 133-136). Cei doi s-au desprins de lîngă zidul cetăţii Dite şi, înaintînd spre stînga, s-au îndreptat spre centrul gropii infernale, care duhnea îngrozitor.

beatrice-dante

Advertisements