Între bici şi fecale (4)

by Laszlo Alexandru

Inf_XVIII_10

«De pe vechiul pod priveam şirul ce venea spre noi pe partea cealaltă şi pe care biciul la fel îl goneşte. Iar bunul maestru, fără să-l întreb, mi-a spus: ‘Uită-te la cela înalt care vine şi, în ciuda durerii, nu varsă lacrimi: ce aspect regesc păstrează încă! Acela e Iason, care cu îndrăzneală şi înţelepciune i-a lipsit pe colchi de lîna aurie» (v. 79-87). Călătorul Dante se uită la osîndiţii care trec pe sub pod, goniţi cu biciul de diavoli. Virgiliu îi atrage atenţia asupra unuia, care înaintează cu multă demnitate: este eroul antic care i-a condus pe argonauţi după Lîna de Aur. “Iason este un personaj mitologic, despre care Dante a aflat probabil din Tebaida lui Staţiu. Fiu al lui Eson, rege în Tesalia, acest erou a condus expediţia argonauţilor în Colchida, pentru a aduce Lîna de Aur. Figura lui Iason se izolează în mulţimea grotescă a damnaţilor din această bolgie. El nu-şi saltă călcîiele pentru a fugi, ci înaintează cu demnitate, cum i se cuvine unui suveran: vine. Nu altfel decît Capaneo, este indicat ca fiind quel grande, nu altfel decît Capaneo, şi Iason ştie să-şi controleze durerea. Prezentarea acestei figuri, prin intermediul lui Virgiliu, aminteşte modul în care acelaşi Virgiliu i-l indică pe Homer discipolului său, în cîntul al IV-lea (v. 86-88). Cum notează Fubini, lui Virgiliu i se încredinţează, în comedia grotescă a cercului al optulea, ‘misiunea de-a aminti eroii şi miturile din poezia antică, iar prin cuvintele sale se realizează, în atmosfera apăsătoare din Malebolge, o deschidere spre o altă lume, care deja a impresionat sufletul său şi pe al altor poeţi antici şi care încă mai emoţionează sufletul lui Dante’” (E.A. Panaitescu). “Plebeul Venedico şi nobilul Iason au două personalităţi diferite, două trecuturi diferite, două cadre social-culturale diferite: trebuie să aibă parte, cum se şi întîmplă, de două registre stilistice diferite. ‘Comic’ primul, ‘tragic’ al doilea. Dar rămîn legaţi de aceeaşi condamnare etico-religioasă” (T. Di Salvo).

Inf_XVIII_11

«El a trecut pe insula Lemnos, după ce asprele femei necruţătoare pe toţi bărbaţii lor i-au căsăpit. Acolo cu semne şi cuvinte-mpodobite a înşelat-o pe fetişcana Hipsifilia, care-nainte le înşelase pe toate» (v. 88-93). Iason a ajuns pe insula Lemnos – după ce femeile de-acolo şi-au ucis bărbaţii –, a amăgit-o şi a părăsit-o pe Hipsifilia. “În timpul navigaţiei spre Colchida, Iason a debarcat, împreună cu tovarăşii săi, pe insula Lemnos, unde a sedus-o pe Hipsifilia, fata regelui. Ea şi-a asumat guvernarea insulei, după ce i-a salvat viaţa tatălui său – lăsînd să se creadă că l-a omorît –, atunci cînd toate femeile de pe insulă şi-au ucis soţii, care le neglijau pentru a se dedica războiului” (E.A. Panaitescu). “A înşelat, a fost răsplătită cu înşelăciune, căci Iason a făcut-o să creadă că se va însura cu ea: în realitate a sedus-o, a obţinut de la ea avantaje pentru expediţie şi apoi a părăsit-o. Termenul în oglindă (alt semn al tonalităţii aristocrate pe care o dobîndeşte episodul) ingannò… ingannate îşi are precedentul în Infern XIII, 67-68, 70-72” (T. Di Salvo).

Inf_XVIII_12

«A lăsat-o acolo, gravidă, singurică; asemenea greşeală la asemenea tortură îl condamnă; dar şi pentru Medeea se face răzbunare. Cu el umblă cei ce în aşa mod înşală: şi asta fie de-ajuns ca ştiinţă despre valea dintîi şi cei pe care-i înhaţă» (v. 94-99).  Iason a părăsit-o pe tînăra sedusă, faptă pentru care e torturat în Infern. De asemeni seducerea Medeei este pedepsită. Împreună cu el sînt schingiuiţi cei ce-şi amăgesc partenerii. “Hipsifilia este, în evocarea pe care i-o consacră aici Dante, o figură la fel de vie ca şi cea a lui Iason, faţă de care este opusă în mod dramatic. Pe de o parte îl avem pe eroul impasibil şi maiestuos, pe de alta ‘feminitatea fragilă a femeii trădate… recunoscută prin mijloace expresive de-a dreptul elementare, prin două diminutive (giovinetta, soletta)’ (Grana). Şi Medeea a fost sedusă de Iason, dar Poetul se limitează s-o menţioneze doar pentru a pune în evidenţă păcatele eroului din Tesalia. Potrivit legendelor antice, Medeea, fiica lui Eetes, regele colchilor, îndrăgostită de Iason, l-a urmat în aventura sa şi i-a fost de mare ajutor în obţinerea Lînii de Aur. Părăsită de erou, pentru a se răzbuna, i-a omorît pe cei doi copii făcuţi cu el. În Evul Mediu a avut faima de vrăjitoare nemiloasă” (E.A. Panaitescu).

codosi

Advertisements