Păstori nelegiuiţi (5)

by Laszlo Alexandru

Inf_XIX_13

«Dar mai lung e deja timpul de cînd mi-am fript picioarele şi-am stat aşa cu capul în jos, pe cît el nu va sta înfipt, cu picioarele în flăcări: fiindcă după el va veni cu fapte mai urîte, din Apus, un păstor nelegiuit, încît pe el şi pe mine trebuie să ne acopere» (v. 79-84). Bonifaciu al VIII-lea va fi grabnic urmat în Infern de altul, Clement al V-lea, un papă nemernic de origine franceză. “Noul pontif, destinat să ocupe deschiderea gropii cu papii simoniaci, după Bonifaciu al VIII-lea, şi să-i acopere cu trupul său atît pe acesta, cît şi pe Nicolae al III-lea (care vor fi astfel împinşi în jos, spre crăpăturile pe care le vor ocupa definitiv, în adîncimea stîncii) este Bertrand de Got, originar din Gasconia şi arhiepiscop de Bordeaux (iată de ce spune Nicolae al III-lea că va veni din Apus), pontif între 1305 şi 1314 cu numele de Clement al V-lea. A avut faima de om ‘foarte lacom de monedă şi simoniac, încît orice beneficiu la curtea lui se obţinea pe bani, şi a fost desfrînat’ (Giovanni Villani)” (E.A. Panaitescu). “Este condamnat astfel, în schiţa celor trei pontifi care se urmează unul pe celălalt şi aproape se încalecă în puţul infernal, inclusiv al patrulea papă, care mai trăia pe vremea lui Dante, acela care a avut un rol însemnat în cel mai mare eveniment istoric din viaţa lui, venirea şi eşecul lui Henric al VII-lea” (Chiavacci Leonardi).

Inf_XIX_14

«Va fi noul Iason, despre care se citeşte în Macabei; şi cum acela a avut parte de-un rege moale, aşa va fi pentru el acela ce Franţa o conduce’. Nu ştiu de n-am fost aici prea nesăbuit, fiindcă şi eu i-am răspuns cu asemenea vorbe: ‘Hei, ia spune-mi acum: cît bănet a vrut Domnul nostru de la Sfîntul Petru, înainte de a-i da cheile pe mînă? Nu i-a cerut decît “Urmează-mă”» (v. 85-93). Papa Clement al V-lea va fi ca Iason, personajul biblic care şi-a cumpărat pe bani funcţia clericală, profitînd de blîndeţea excesivă a regelui. Înfuriat de cele auzite, Dante se dezlănţuie împotriva lui Nicolae al III-lea, lansînd o invectivă generală contra lăcomiei deşănţate a slujitorilor Bisericii: Isus, cînd şi-a ales apostolii, nu le-a cerut bani, ci a mizat doar pe calităţile lor sufleteşti. “În cartea a doua a Macabeilor (4, 7-14) se spune că Iason, după ce-a dobîndit, în schimbul unei promisiuni băneşti, funcţia de preot suprem al evreilor, de la regele sirian Antioh Epifan, şi-a atras ura tuturor, din cauza vieţii sale nelegiuite şi decăzute. Atît Iason, cît şi Clement al V-lea, în opinia Poetului, au obţinut suprema funcţie preoţească, în religia ebraică şi respectiv în cea creştină, printr-o exagerată complezenţă a regilor lor” (E.A. Panaitescu). “Scena s-a deplasat acum pe pămînt, iar eroii principali sînt regii slabi şi papii simoniaci, care se aliază în activitatea de degradare a misiunilor care le-au fost atribuite” (T. Di Salvo). “Referinţa biblică sporeşte solemnitatea şi gravitatea condamnării” (Chiavacci Leonardi). “Trimiterea la scena evanghelică şi la cuvintele rostite de Isus (Matei 16, 19 şi 24) este de mare impact dramatic şi de valoare accentuată în plan doctrinar. Ea depăşeşte orice posibilă obiecţie, tradiţie sau sofism al oponenţilor şi reprezintă temelia pe care Dante îşi construieşte doctrina ecleziologică în Monarhia (III, X, 14-15), care este apoi fundamentul întregii concepţii politice a poemului” (Chiavacci Leonardi).

Inf_XIX_15

«Nici Petru, nici ceilalţi nu i-au luat lui Matia aur şi argint, cînd a fost sortit în locul celui ce şi-a pierdut sufletul infam. Aici să rămîi, fiindcă ţi-o meriţi; şi grijă mare să ai de-arginţii necuraţi, care te-au sumeţit împotriva lui Carol» (v. 94-99). Noul apostol, găsit pentru a-l înlocui pe trădătorul Iuda, a fost tras la sorţi, nicidecum obligat să-şi cumpere demnitatea. Nicolae al III-lea îşi merită pe deplin chinurile; să ţină strîns acum de banii care i-au adus damnarea şi l-au împins la intrigi politice împotriva regelui. “În Faptele Apostolilor (1, 13-26) se spune că, după sinuciderea lui Iuda Iscariotul, s-a tras la sorţi numele celui care urma să-i ocupe locul, ‘şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli’” (E.A. Panaitescu).

papa-simoniac

Advertisements