Bălăceală în smoală (8)

by Laszlo Alexandru

Inf_XXII_22

«Dar cestălalt a fost şoim lacom şi l-a înhăţat bine cu ghearele, iar amîndoi s-au prăvălit în balta clocotită. Zăduful pe dată i-a despărţit; dar să se scoată de-acolo le era cu neputinţă, aşa aripi lipite-n smoală aveau» (v. 139-144). Cei doi draci se iau la bătaie, înlănţuiţi, şi se prăbuşesc în smoala încinsă, care le lipeşte aripile şi îi împiedică să mai iasă. “Povestirea agitată care i-a avut în prim-plan pe diavolii şi pe damnaţii din a cincea bolgie culminează cu o încăierare între diavoli, provocată de viclenia unui damnat. Însă nici unul dintre cei doi adversari nu se poate considera învingător. Smoala, instrument mut al justiţiei divine, este adevăratul învingător al acestei păruieli bizare. Printr-o ciudată echivalenţă, acum este rîndul călăilor să îndure soarta rezervată victimelor. ‘Bucătarii au ajuns şi ei să fiarbă în oală’ (Bosco)” (E.A. Panaitescu).

Inf_XXII_23

«Barbă Creaţă, furios cu ceilalţi ai lui, a poruncit să zboare patru pe coasta cealaltă, cu toate cîrligele şi repede pe-o parte şi-alta s-au pus după ordin: şi-au întins căngile spre înnămoliţi, care deja erau prăjiţi în crustă; şi noi i-am lăsat aşa încurcaţi» (v. 145-151). Comandantul nervos îşi organizează oamenii, pentru a-i ajuta pe cei doi subordonaţi să iasă din balta fierbine. În contextul acestei activităţi frenetice, Dante şi Virgiliu îi părăsesc pe draci, continuîndu-şi singuri drumul. “Scena îşi păstrează pînă la sfîrşit tonul dinamic, care o caracterizează în orice clipă. Aceşti diavoli, care zboară pentru a ocupa nişte poziţii pe care şeful lor le consideră tactic potrivite scopului propus, ne apar tot mai mult din stofa mercenarilor pe care Dante îi cunoştea deja şi care se distingeau prin profesionalismul lor, ca şi prin asprimea intervenţiilor” (T. Di Salvo).

bataia_dracilor

Advertisements