Muşcătura şarpelui (4)

by Laszlo Alexandru

Inf_XXIV_10

«O scară mai lungă trebuie să urcăm; nu-i de-ajuns că am plecat de la aceştia: de mă-nţelegi, fă ca asta să-ţi fie de folos’. M-am ridicat îndată, arătînd mai multă vigoare decît aveam, şi-am zis: ‘Hai, că-s puternic şi cutezător’» (v. 55-60). Călătorilor le rămîne de urcat pe un traseu mai lung decît cel străbătut deja – o probabilă referire la ascensiunea în Purgatoriu. Dimensiunea simbolică a îndemnului poetic este evidentă: nu e suficient să scapi din păcat, trebuie să te avînţi către virtute. La auzul îndemnului muşcător, Dante se ridică imediat şi simulează chiar mai multă determinare decît avea în realitate. “Ultimele cuvinte sînt, din punct de vedere moral, o referire clară la procesul de eliberare din păcat, care prevede două momente, al desprinderii prin refuz şi al expierii prin purificare. Scara lungă şi dificilă pe care Dante mai trebuie s-o înfrunte în general este identificată cu purgatoriul; însă alţii înţeleg partea de drum care merge de la centrul pămîntului pînă la intrarea în purgatoriu; aceasta din urmă este explicaţia cea mai acceptată. Îndemnul adresat lui Dante, care nu trebuie să scape înţelesul tainic al cuvintelor este o invitaţie adresată creştinului, credinciosului, să nu uite că drumul spre purificare trece prin victoriile asupra ispitei, este recucerirea libertăţii interioare” (T. Di Salvo).

Inf_XXIV_11

«Am pornit în sus, pe marginea stîncoasă, strîmtă, greoaie şi mai abruptă ca-nainte. Mergeam vorbind ca să nu par fără vlagă; la care o voce a ieşit din altă groapă, cu vorbe nedesluşite» (v. 61-66). Urcuşul este reluat în ciuda greutăţilor. Deodată s-a auzit o voce neclară de undeva. “Continuă motivul călătoriei, cu unele variaţii ce tind să sublinieze dificultăţile tot mai mari ale acestor coborîşuri şi urcuşuri de-a lungul pereţilor şi peste punţile bolgiilor. Aici prezenţa a patru adjective nu înseamnă doar sublinierea dificultăţii, ci şi pregătirea pentru un spectacol la care, dacă se ajunge pe căi strîmte şi abrupte, sufletul trebuie să se aştepte ca la un lucru greu de conceput şi, de aceea, mai înfricoşător” (T. Di Salvo).

Inf_XXIV_12

«Nu ştiu ce-a spus, deşi eram pe vîrful punţii care deja trece pe-acolo: dar cine vorbea, părea că se şi mişcă. Eram aplecat în jos, dar ochii aţintiţi nu puteau răzbate în străfundul întunecos; drept care: ‘Maestre, fă să ajungi pe cealaltă margine şi să coborîm zidul; căci aşa cum nu pricep ce-aud, la fel nu văd ce privesc’» (v. 67-75). Cu toate că poeţii se aflau deja pe punte, nu se înţelegea sensul cuvintelor auzite. Dante îi cere călăuzei sale să coboare împreună în bolgie, pentru a vedea şi a înţelege despre ce anume este vorba. “Aşa cum de-aici aud vocile, dar nu înţeleg cuvintele, tot astfel văd în fundul gropii nişte umbre, dar nu disting figurile, adică formele obiectelor” (Chiavacci Leonardi).

ascensione2

Advertisements