Muşcătura şarpelui (5)

by Laszlo Alexandru

Inf_XXIV_13

«‘Alt răspuns’, zise, ‘nu-ţi dau decît făcînd; fiindcă cerinţa cinstită trebuie urmată cu fapta în linişte’. Noi am coborît puntea din capătul unde se uneşte cu a opta rîpă şi-apoi mi-a fost bolgia descoperită: şi-am văzut în ea oribil vălmăşag de şerpi şi de-aşa diverse feluri, că amintirea şi-acum sîngele mi-l îngheaţă» (v. 76-84). Virgiliu dă curs dorinţei oneste de cunoaştere exprimate de Dante. În bolgia hoţilor le apare în faţa ochilor o teribilă încleştare de şerpi, din cele mai diferite şi monstruoase specii. “Răspunsul lui Virgiliu are toată savoarea sfaturilor de bună purtare, bogate în indicaţii morale şi comportamentale. (…) Dacă din expresiile şi frazele de acest fel, răspîndite în poem, am face o antologie, ar rezulta un mic tratat cu legi şi norme de comportament, create încet încet şi adoptate de civilizaţia cavalerească şi curtenească” (T. Di Salvo).

Inf_XXIV_14

«Să nu se mai fălească Libia cu nisipul ei; că dacă produce chelidri, iaculi şi faree şi cencri cu amfisbine, atîtea spurcăciuni şi jivine nicicînd n-a arătat Etiopia toată, cu malul sterp deasupra Mării Roşii» (v. 85-90). În nici o ţară cu climă aspră nu s-au mai văzut atîtea feluri de tîrîtoare groaznice. “Speciile de şerpi pe care le aminteşte aici Dante se găsesc într-un pasaj din Farsalia lui Lucan (IX, v. 711-720). Chelidrii, potrivit autorului latin, ar degaja fum, în timp ce se tîrăsc; iaculii ar avea capacitatea de-a zbura; fareele ar lăsa în urma lor o dîră cu coada; cencrii ar înainta mereu în linie dreaptă; amfisbinele ar avea două capete. După cum a notat Sante Muratori, în această prezentare, pe care Dante o face ansamblului bolgiei a şaptea, folosirea termenilor rari şi trimiterea la ţări exotice ne introduc în acea atmosferă de mister ce caracterizează metamorfozele la care vom asista. Descrierea transformării hoţilor, care începe aici, nu trebuie considerată ca un simplu pasaj de îndemînare scriitoricească, deşi Dante arată că e conştient de dificultatea temei tratate şi de propria sa îndemînare, cu care se laudă. ‘De fapt şi aici inspiraţia lui Dante este mai complexă şi mai profundă decît apare la prima vedere. Detaşarea artistică, ce conduce tehnica descriptivă şi îndeamnă fantezia să se descătuşeze într-un fel de divertisment umanist de miraculoasă înţelepciune inventivă şi figurativă, generează la rîndul său o stare sufletească de crudă şi dispreţuitoare judecată morală’ (Sapegno)” (E.A. Panaitescu).

Inf_XXIV_15

«Prin mulţimea crudă şi scîrboasă fugeau suflete goale şi-nfricoşate, fără a spera la ascunziş ori elitropie: cu şerpi aveau legate mîinile la spate; aceştia îşi scoteau capul şi coada pe lîngă şolduri, li se încolăceau pe dinainte» (v. 91-96). Sufletele despuiate şi înspăimîntate ale păcătoşilor alergau printre şerpi, fără a găsi vreun ascunziş ori vreo piatră fermecată, care să le facă invizibile. Aveau mîinile înlănţuite la spate de reptile, care li se prelingeau înainte pe lîngă şolduri şi li se încleştau pe burtă. “Echivalenţa care se ascunde în pedeapsa hoţilor e astfel explicată de comentatori: mîinile, de care s-au slujit în viaţă pentru a-şi pune la cale furturile, sînt acum imobilizate de şerpi. Aceştia, după unii, ar simboliza viclenia legată de ideea de furt. Şi în transformările pe care hoţii le suferă ar trebui să vedem o semnificaţie simbolică: ei ar fi astfel privaţi de bunul inalienabil al oricărui om: înfăţişarea umană” (E.A. Panaitescu).

ladri

Advertisements