Diavolul logician (3)

by Laszlo Alexandru

Inf_XXVII_7

«Ţinutul care a trecut deja prin lunga încercare şi a făcut sîngerosul masacru al francezilor, sub ghearele verzi se găseşte. Iar dulăul bătrîn şi cel tînăr da Verrucchio, ce l-au ucis în chinuri pe Montagna, îşi înfig dinţii cum li-i obiceiul. Cetăţile de pe Lamone şi Santerno le conduce leul mic în cuibul alb, care-şi tot schimbă partidul de iarna pînă vara» (v. 43-51). Cetatea Forlì, care a rezistat unui îndelung asediu şi a masacrat armata franceză agresoare, se află în stăpînirea familiei Ordelaffi. Cetăţile Faenza (pe rîul Lamone) şi Imola (lîngă Santerno) sînt conduse de nobilul Maghinardo Pagani.  “Senior la Forlì, oraşul în care Guido da Montefeltro a învins catastrofal armata franceză, era în acea perioadă Scarpetta degli Ordelaffi, pe care Dante l-a cunoscut probabil personal, întrucît a fost ales Căpitanul general al Albilor exilaţi din Florenţa. Potrivit lui Lana, familia Ordelaffi avea ca stemă ‘ghearele verzi ale unui leu pe un cîmp galben’. Malatesta da Verrucchio, tatăl lui Paolo şi al lui Gianciotto (Infern V, 88 sqq.) a pus mîna pe Rimini după ce i-a izgonit de acolo pe ghibelini în 1295 şi a fost seniorul acestei cetăţi pînă în 1312, cînd i-a urmat fiul său Malatestino. Cei doi Malatesta erau porecliţi ‘dulăi’ (mastini), pentru cruzimea lor. ‘Dante include aici termenul, cu rezoluţia imaginară a heraldicii, de parcă ar sugera că aceasta ar fi fost stema cea mai demnă a unei familii boiereşti îngrozitor de lacome şi sîngeroase’ (Mattalia). Ghibelinul Montagna di Parcitade, făcut prizonier de către Malatesta cel Bătrîn, a fost lăsat de acesta în grija fiului său Malatestino, care a pus să fie ucis” (E.A. Panaitescu). “Maghinardo Pagani da Susinana, care ‘avea ca blazon un leu pe cîmp alb’ (Lana) a fost senior la Imola şi Faenza şi a murit în 1302. (…) Vechii comentatori interpretează versul 51 de parcă ar face aluzie la faptul că Maghinardo era ghibelin în Romagna şi guelf, ca prieten al cetăţii guelfe Florenţa, în Toscana. Dintre cei moderni, Torraca vede rezumate în această definiţie lapidară ‘frecventele şi rapidele treceri ale lui Maghinardo de la o grupare la alta, la Faenza şi în toată Romagna. Istoriile locale atestă că a fost cînd favorabil, cînd rebel faţă de papi; pe rînd duşman şi prieten cu familiile dei Manfredi, de’ Calboli, de’ Malatesta, ţinînd de guelfi; uneori şef al ghibelinilor, alteori militar pe cîmpul de luptă împotriva lor; binecuvîntat, excomunicat, rebinecuvîntat de Biserică’” (E.A. Panaitescu).

Inf_XXVII_8

«Şi cea căreia Savio îi scaldă coasta, aşa cum şade între cîmpie şi munte, între tiranie şi stat liber trăieşte. Acum cine eşti te rog ne povesteşte: nu fi mai reţinut la vorbă decît alţii, ca numele tău să ţină fruntea sus în lume’» (v. 52-57). Cesena, pe malul rîului Savio, aşa cum stă între munţii Apenini şi cîmpie, la fel balansează în plan politic între tiranie şi libertate. După scurta panoramă politică şi heraldică asupra ţinutului Romagna, Dante îl roagă pe damnat să le spună cine este, dacă vrea să-şi îndrepte reputaţia în lumea vie. “Cesena, scăldată de rîul Savio, a fost guvernată între 1296 şi iulie 1300 de un văr al lui Guido da Montefeltro, Galasso da Montefeltro, pe care Dante în Convivio îl aminteşte printre seniorii şi regii cei mai liberali. În tabloul pe care Dante i-l prezintă lui Guido despre condiţiile în care se află Romagna, după cum scrie Benedetto Croce, fiecare lucru ‘este exprimat într-un mod concret şi cu imagini bogate: blazoanele, numele seniorilor, rîurile care scaldă acele ţinuturi, evenimentele care s-au succedat, se suprapun în imaginaţie cu fiinţele vii, despre soarta fiecărei cetăţi se vorbeşte de parcă ar fi vorba despre chinurile şi suferinţele propriilor copii, iar Romagna, care face legătura între toate acestea, este printre ele ca primul născut: Romagna tua’” (E.A. Panaitescu).

Inf_XXVII_9

«După ce focul a mugit o vreme în sinea sa, vîrful ascuţit l-a purtat încoace şi-ncolo, iar apoi a scos asemenea suflare:» (v. 58-60). Flacăra a părut să cumpănească un timp informaţiile primite şi apoi, clătinîndu-se într-o parte şi-n alta, le-a răspuns călătorilor. “Toată această pagină despre situaţia din Romagna, sfîşiată de războaiele dintre boiernaşi nemernici şi violenţi, în aşa măsură încît se poate stabili o corelaţie limpede între faptele lor şi reprezentările de pe blazonul lor, a părut oarecum extrinsecă şi nu foarte coerentă cu personajul Guido, care se dezvăluie în momentul central al episodului. În realitate o legătură există: Guido este om de arme, care se include perfect în regiunea lui, plină de tirani abuzivi şi rebeli: şi el este un tiran, la fel ca alţii, acţionează într-o situaţie tulbure şi periculoasă, în care prima problemă este cea a supravieţuirii fizice; de aici pentru el nevoia de-a fi viclean, duplicitar, de-a se masca aşa cum situaţia politică o impunea. Activitatea lui de om plin de înşelătorii nu este justificată, dar contextul istoric îi limpezeşte viaţa construită pe înşelăciune şi lipsită de prejudecăţi” (T. Di Salvo).

guido_montefeltro_3

Advertisements