Pedeapsa pentru alchimie (3)

by Laszlo Alexandru

Inf_XXIX_7

«Cînd am ajuns peste ultima chilie din Malebolge, de schimnicii săi puteau s-apară privirii noastre, m-au săgetat mulţime de jelanii, ce-aveau vîrfurile înarmate cu durere; la care urechile cu mîinile mi le-am acoperit» (v. 40-45). Ultima bolgie îi include pe falsificatori, care sînt înghesuiţi ca nişte călugări într-o chilie. Deasupra lor se ridicau, spre stînca pe care treceau Dante şi Virgiliu, numeroase strigăte de suferinţă. “A zecea bolgie este desemnată, în versul 40, cu termenul chilie (loc închis unde sînt la rîndul lor încuiate sufletele păcătoşilor), cuvînt folosit în Evul Mediu pentru a indica încăperile mănăstirilor. Ambiguitatea acestui cuvînt consolidează imaginea schimnicilor: întrucît bolgia este o mănăstire, damnaţii din ea sînt numiţi sarcastic – dar un sarcasm trist, sever – călugări (i conversi sînt fraţi laici, care n-au intrat în ordinul monahal). (…) Gallardo remarcă: ‘Imaginea căutată, elaborată, e caracteristică pentru acest cînt, în care stilul foarte rafinat, nu doar în folosirea cuvintelor docte sau plebee, a căror alăturare umple de preţiozitate ansamblul, dar şi evoluţia frazelor, alegerea imaginilor care, deşi inspirate din viaţa obişnuită, sînt destinate să-i sublinieze caracterul rar şi neobişnuit, creează un fel de distanţă între Poet şi lumea bolilor fizice, a infecţiilor dezgustătoare pe care le descrie ca un artist conştient de propria sa artă’” (E.A. Panaitescu). “Am ajuns în a zecea bolgie, din care poetul ne prezintă unele caracteristici: e cît se poate de întunecată, are forma unei chilii, o încăpere închisă şi limitată, iar cei din bolgia-chilie par nişte călugări. Bolgia este aşadar o chilie îngrozitoare, ai cărei călugări înalţă nu rugăciuni, ci strigăte ascuţite şi pătrunzătoare de durere, ca nişte vîrfuri de săgeţi, ce stîrnesc în cel care le aude durere şi milă” (T. Di Salvo). “Vîrfurile înarmate cu durere: aveau săgeţile întărite la vîrf cu durere. Fierul de la vîrful săgeţilor era cel care le ajuta să pătrundă mai bine în carne: aşadar mila este cea care pătrunde în inima lui Dante. Forţa şi noutatea adaptării l-au impresionat pe Petrarca încît a reluat-o” (Chiavacci Leonardi).

Inf_XXIX_8

«Cîte dureri ar fi, dacă din spitalele din Valdichiana, între iulie şi septembrie, şi din Maremma şi Sardinia bolnavii ar fi puşi toţi laolaltă într-o groapă, aşa era aici şi atîta duhoare ieşea, ca de-obicei din carnea putrezită» (v. 46-51). Înghesuiala şi duhoarea din bolgie semănau cu situaţia în care s-ar strînge laolaltă şi s-ar pune la grămadă toţi bolnavii din anumite zone mlăştinoase şi fetide ale Italiei. “Valdichiana este valea străbătută de rîul Chiana şi cuprinsă între Arezzo, Cortona, Montepulciano şi Chiusi; pe atunci era mlăştinoasă şi nocivă, bîntuită de malarie, la fel ca Maremma şi Sardinia. Existau acolo spitale despre care Dante avea informaţii precise, de nu cumva o cunoaştere directă. E realistă remarca despre duhoarea ce urca dinspre bolnavii înghesuiţi vara în condiţii de igienă precară şi sumară” (T. Di Salvo). “Spectacolul damnaţilor închişi în bolgia a zecea este văzut mai întîi în ansamblul său: oroarea ce se desprinde este fără asemănare în realitatea bolilor de pe pămînt. Poetul recurge de aceea la o comparaţie ca aceea care deschide cîntul al XXVIII-lea, sau ca aceea care, în cîntul al XXIV-lea (v. 85-90) ne introduce în spectacolul transformării hoţilor” (E.A. Panaitescu).

Inf_XXIX_9

«Noi am coborît pe ultimul mal, de pe lunga punte, tot pe mîna stîngă; şi atunci mi-a fost privirea mai vie, jos, în străfund, acolo unde slujbaşa înaltului domnitor, dreptatea cea fără greş, îi pedepseşte pe falsificatorii înregistraţi aici» (v. 52-57). Cei doi poeţi coboară în groapa durerii şi îi pot vedea mai bine pe cei torturaţi de justiţia lui Dumnezeu. “Puntea e lungă, fiindcă nu este cea de peste bolgie, ci aceea care traversează, singură şi neîntreruptă, toate bolgiile din al optulea cerc. A zecea bolgie este a falsificatorilor de toate felurile (…), alchimiştii văzuţi ca falsificatori de metale, falsificatorii de oameni, falsificatorii de bani, falsificatorii de vorbe” (T. Di Salvo).

falsificatori

Advertisements