Întîlnirea cu giganţii (4)

Inf_XXXI_13

«Să-l lăsăm baltă şi să nu vorbim degeaba; pentru el orice limbaj e ca al său pentru alţii, care nici o noimă n-are’. Am făcut aşadar cale lungă, rotind spre stînga; şi cît bate săgeata l-am găsit pe celălalt, mai fioros şi mai înalt» (v. 79-84). Vorbirea lui Nimrod n-are nici un sens, la fel cum nici el nu pricepe vorbirea altora. Prin urmare cei doi poeţi pleacă de lîngă el şi ocolesc prăpastia pînă la următorul gigant. “V. 79, chiar dacă nu are aceeaşi muzicalitate puternică din alte versuri asemănătoare, ca ele implică o desprindere precisă, marchează hotărîrea fermă a înaintării, deschiderea spre un spaţiu unde n-au ce căuta împreună cel care vorbeşte şi cel care nu vorbeşte, sau o face într-un mod de neînţeles” (T. Di Salvo).

Inf_XXXI_14

«Cine-a fost meşterul de l-a legat nu ştiu să spun, dar avea lipit stîngul pe piept, iar braţul drept la spate, c-un lanţ care-l ţinea încătuşat de la grumaz în jos, încît i se răsucea de cinci ori la vedere» (v. 85-90). Fialte stătea complet imobilizat, cu braţele legate de trunchi şi cu un lanţ înfăşurat împrejur. “Descrierea continuă să fie precisă, dar rece, cumva îndepărtată: gigantul este asimilat unui delincvent, care se prezintă în faţa judecăţii legat fedeleş, iar lanţurile care-l încing sînt dispuse după o tehnică de imobilizare folosită de temnicerii şi vardiştii de-atunci” (T. Di Salvo).

Inf_XXXI_15

«‘Trufaşul ăsta a vrut să-şi încerce puterea împotriva lui Jupiter supremul’, a spus călăuza mea, ‘şi asemenea răsplată are. Fialte se cheamă şi multe a făcut, cînd giganţii i-au îngrozit pe zei: braţele pe care le-a ridicat, în veci nu le mai mişcă» (v. 91-96). Întrucît şi-a înălţat mîna împotriva zeului suprem, gigantul are acum tocmai mîinile imobilizate. “Fiu al lui Neptun, titanul Efialte (sau Fialte) a fost printre cei mai înverşunaţi duşmani ai zeilor. Poeţii din Antichitate i-au atribuit încercarea de-a se căţăra în Olimp, suprapunînd muntele Ossa peste muntele Pelion. Această încercare nebunească – prezentînd analogii evidente cu motivul construirii Turnului Babel – a determinat izbucnirea războiului dintre zei şi titani, război care s-a purtat în cîmpiile Flegrei şi unde însuşi Jupiter, cuprins de panică, şi-a pierduta maiestatea olimpică, tradiţională (vezi cîntul al XIV-lea, v. 57-58). În legătură cu versul 96, cu acuitate observă Sapegno: ‘Pauza, care izolează versul, subliniază contrastul dintre aroganţa nemăsurată şi nebunească a titanului şi neputinţa absolută la care l-a redus neînduplecata răzbunare divină; prezentul mişcă, în antiteză cu le-a ridicat, scoate în evidenţă distanţa irecuperabilă dintre dimensiunea umană şi istorică a timpului şi cea divină, în care prezentul şi eternitatea coincid’” (E.A. Panaitescu).

fialte

Advertisements