Dante umblă să caute libertatea (4)

by Laszlo Alexandru

Pg_I_9

«Dar cum voinţa ta e să ţi se dezvăluie limpede condiţia noastră adevărată, a mea nu poate să ţi se opună. Acesta n-a văzut încă ultima seară; dar nechibzuirea l-a împins aşa de-aproape, încît era pe punctul de-a se pierde» (v. 55-60). Virgiliu îi face pe plac lui Cato şi îi dă explicaţiile cerute. Dante încă n-a murit, dar era aproape de-a se rătăci în pădurea păcatului. “În Infern, cînd cineva încerca să se opună călătoriei, Virgiliu îi răspundea cu o enigmatică formulă ameninţătoare că aceasta era hotărîtă în ceruri, de către o voinţă căreia nimeni nu i se poate împotrivi. Aici termenii sînt limpezi şi se face o referinţă precisă la intervenţia Beatricei, a graţiei divine. Dante nu este un infractor, ci un penitent ajutat din înălţimi şi condus pe această cale spre cetatea cerească” (T. Di Salvo). “Bosco înţelege nechibzuirea ca trufie intelectuală, dar ea poate fi înţeleasă ca ansamblul păcatelor ce coincid cu rătăcirea etică a poetului, despre care Dante va vorbi la sfîrşitul Purgatoriului, cînd apare Beatrice în faţa lui şi-l ceartă pentru trecutul plin de păcate şi greşeli. Orice păcat, evaluat după criteriul filosofiei medievale, poate fi considerat ca o manifestare de nechibzuire” (T. Di Salvo).

Pg_I_10

 

«Precum am zis, am fost trimis la el să-l scap; şi n-avea altă cale decît asta, pe care am pornit. I-am arătat lui toată lumea ticăloasă; şi acum vreau să-i arăt acele spirite ce se purifică sub puterile tale» (v. 61-66). Pe calea ieşirii din păcat, Dante condus de Virgiliu a străbătut deja Infernul şi urmează acum să cunoască Purgatoriul, aflat în paza lui Cato. “Expresia – sub puterile tale – trebuie înţeleasă în sens generic, întrucît Cato, paznicul accesului spre muntele sfînt, poate fi considerat cumva paznicul întregului munte; dar simplificarea funcţiei lui Cato răspunde şi exigenţei retorice a captatio benevolentiae, din care se inspiră această parte a discursului rostit de Virgiliu” (Chimenz).

Pg_I_11

 

«Cum l-am adus, ar fi vorbă lungă; de sus pogoară virtutea ce mă ajută să-l conduc spre a te vedea şi auzi. Primeşte-i dar venirea cu plăcere: libertate umblă să caute, care-i atît de scumpă, cum ştie cel ce pentru ea viaţa şi-o dă. Tu ştii, căci nu ţi-a fost pentru ea amară în Utica moartea, unde ţi-ai lăsat straiul, ce-n ziua măreaţă va fi strălucitor» (v. 67-75). Dante este ghidat de virtutea divină şi umblă spre a descoperi libertatea. Ea este o valoare fundamentală, foarte iubită de oamenii care şi-au sacrificat viaţa pentru ea, cum i s-a întîmplat chiar lui Cato în Utica. “Libertatea pe care o caută Dante este cea morală, ce purifică din sclavia păcatului şi îi restituie omului autonomia spirituală. Dar întrucît pe această libertate se întemeiază orice fel de libertate, inclusiv cea politică, nu este greşit să spunem că Dante (creştin) şi Cato (mort pentru victoria libertăţii politice) sînt amîndoi partizanii şi martorii libertăţii ca valoare supremă” (T. Di Salvo). “Notează cu fineţe Momigliano că în terţinele 73-75 «discursul lui Virgiliu se aprinde şi devine, pentru o clipă, imn: iar imnul se încununează cu imaginea luminoasă a lui Cato strălucind plin de glorie, în ziua învierii, cînd sufletele îşi reiau trupul (straiul): sînt de ajuns pentru această apoteoză cîteva cuvinte: ziua măreaţă, strălucitor»” (E.A. Panaitescu).

purgatoriu4

Advertisements