Casella, muzicianul din Purgatoriu (5)

by Laszlo Alexandru

abbraccio_Purg

Pg_II_13

«Mi-a răspuns: ‘Cum te-am iubit în trupul muritor, la fel te iubesc în risipire: de aceea stau pe loc; dar tu de ce mergi?’. ‘Dragul meu Casella, spre a mă-ntoarce iar unde sînt, fac eu această călătorie’, i-am spus; ‘dar ţie cum de ţi s-a răpit atîta vreme?’» (v. 88-93). Prietenul îl asigură pe Dante că îl iubeşte la fel de mult, după moarte, ca pe vremea cînd trăia. Protagonistul îl informează că a pornit la drum pentru a redobîndi virtutea. Apoi se interesează cum de a întîrziat celălalt atît de mult în calea spre mîntuire. “La întrebarea lui Casella dar tu de ce mergi? răspunde cea a lui Dante dar ţie cum de ţi s-a răpit atîta vreme?. Observă în legătură cu aceasta Pistelli: «Nimic n-ar putea exprima interesul reciproc al celor doi prieteni, mai bine decît aceste două întrebări întrerupte, rapide, aproape îndurerate… Aici dar întrerupe un alt discurs, deja început, şi exprimă de două ori acelaşi lucru: dar să lăsăm problemele mele: vorbeşte-mi despre tine, fiindcă doar asta mă interesează»” (E.A. Panaitescu). “Pe cînd orice întîlnire din Infern devenea o ciocnire, dacă nu cu damnatul, măcar cu lumea evocată de el (ca în cazul lui Brunetto Latini, unde opoziţia este între Dante şi ticăloasele bestii fiesolane care l-au izgonit din Florenţa), aici prima întîlnire este celebrată ca o scumpă redescoperire a iubirii, a afecţiunii, a cordialităţii, a corespondenţei afective şi artistice” (T. Di Salvo).

Pg_II_14

«Şi el mie: ‘Nimeni nu m-a nedreptăţit, dacă cel ce ia cînd şi pe cine vrea, de mai multe ori mi-a negat trecerea; căci din voinţa dreaptă se face voia lui: însă de trei luni i-a luat pe toţi ce-au vrut să intre, în bună pace» (v. 94-99). Casella îi explică lui Dante că n-a fost o nedreptate faptul că i s-a amînat trecerea spre Purgatoriu. Îngerul luntraş are deplina libertate de a-şi alege sufletele pe care le transportă, în funcţie de voinţa divină. În ultimele trei luni (după promulgarea Jubileului anunţat de Benedict al VIII-lea în noaptea de Crăciun a anului 1299), toţi cei care au vrut să urce pe barcă au fost acceptaţi. “«Pare rezonabil să presupunem că îngerul amînă trecerea pentru sufletele celor ce-au murit, fiindcă nu erau tocmai în regulă cu Biserica, în aşteptarea situaţiei ca ele, prin dorinţă fierbinte şi rugăciune, să repare greşeala» (Chimenz). Este o ipoteză: Dante nu ne dă nici o explicaţie despre aceasta; o înregistrează şi nu se scufundă în cercetări teologice care s-o justifice. Putem presupune de asemeni că Dante l-a pus pe Casella să ajungă în Purgatoriu tocmai în dimineaţa cînd vine el din motive poetice, fiindcă în acest moment avea nevoie de un personaj pe care să-l plaseze în centrul muzicii măreţe care străbate aceste două cînturi” (T. Di Salvo).

Pg_II_15

«Aşa că eu, care priveam la valul mării, unde apa Tibrului devine sărată, de el fost-am cules cu binişorul. Spre acea strîmtoare şi-a îndreptat el acum aripa, fiindcă mereu acolo se adună cei ce nu se prăbuşesc spre Aheron’» (v. 100-105). Casella aştepta să se îmbarce spre Purgatoriu, stînd cu privirea aţintită spre gura de vărsare a Tibrului, unde se strîng toţi cei ce nu se prăvălesc în Infern. “Această credinţă dantescă nu are un echivalent în teologia medievală; unii l-au acuzat pentru asta de erezie pe poet. Faptul că sufletele îşi încep călătoria spre Purgatoriu de la vărsarea Tibrului ţine de raportul pe care Dante îl stabilea între mîntuire şi Biserică, închipuită ca intermediara esenţială dintre pămînt şi valorile eterne, adevărate” (T. Di Salvo).

arrivo_Purg

Advertisements