Casella, muzicianul din Purgatoriu (7)

by Laszlo Alexandru

Pg_II_19

«Ca atunci cînd, culegînd boabe sau mei, porumbii adunaţi să ciugulească, potoliţi, fără obişnuita sumeţie, de li se-arată lucru înfricoşător îndată părăsesc hrana, căci sînt cuprinşi de mai mare grijă» (v. 124-129). Porumbeii stau de obicei la ciugulit, cu umilinţă, dar îndată ce li se arată un pericol, renunţă la mîncare, fiindcă se sperie. “Cuvintele lui Cato îşi ating efectul dorit: sufletele blînde şi supuse ca nişte porumbei, oprite o clipă să evoce aspectele dragi şi preţioase ale experienţei pămînteşti, pornesc degrabă într-acolo unde le cheamă voinţa divină. Din acest moment, ispăşirea devine tema dominantă în cantică” (T. Di Salvo). “Dante reprezintă în porumbei simplitatea, blîndeţea şi aerul rătăcit, nesigur, care le caracterizează pe aceste suflete abia ajunse; prin hrană se referă la atracţia puternică şi exclusivă a cîntecului. Aceasta este prima comparaţie care în Purgatoriu descrie sufletele, asemănate cu creaturi blînde şi slabe de pe pămînt, ca mioarele (III, 79) sau furnicile (XXVI, 35). Ele indică «sărăcia cu duhul», proprie locuitorilor din al doilea ţinut, în contrast cu aroganţa spiritelor infernale” (Chiavacci Leonardi).

Pg_II_20

«aşa văzut-am eu ceata cea nouă lăsînd cîntarea şi mergînd spre coastă, ca omul care umblă, dar nu ştie ce-l aşteaptă: nici plecarea noastră n-a fost mai zăbavnică» (v. 130-133). Asemeni porumbeilor izgoniţi de spaimă de lîngă boabele pe care le ciuguleau, penitenţii s-au îndreptat iute spre coasta muntelui, la dojana lui Cato. Cei doi poeţi şi-au grăbit de asemeni paşii. “Observă cu fineţe Chiari că, în ciuda apelului brusc al lui Cato privind întoarcerea la realitate, comparaţia cu porumbii «ne duce înapoi la pacea oferită de hrana plină de gingăşie a cîntului despre Casella şi se armonizează cu toată imaginea de tandră blîndeţe, cu care intră în sufletul nostru primul dintre aceste numeroase şiruri de suflete, pe care le vom întîlni în călătoria pe muntele Purgatoriului; şi este imaginea lumii noi, unde trebuie să dispară complet orice tulburare pămîntească». Aceasta e prima dintre comparaţiile care ilustrează condiţia sufletelor din Purgatoriu, caracterizată, cum bine a văzut De Sanctis, de uitarea conştiinţei individuale «în acelaşi spirit de caritate şi iubire… În Infern există mari individualităţi, dar nu există coruri; ura e solitară. În Purgatoriu nu avem mari individualităţi, dar întîlnim coruri: iubirea e simpatie, dualitate, un suflet ce caută alt suflet». De aceea numeroase comparaţii din a doua cantică se referă la grupuri de suflete, şi nu la suflete singuratice, ele propun meditaţiei noastre tema umilinţei şi a armoniei, nu a afirmării orgolioase a sinelui, ce introduce în univers sămînţa rebeliunii şi a dezordinii” (E.A. Panaitescu).

nocchiero_Purg

Advertisements