Gingăşie de culori, sunete şi miresme (3)

by Laszlo Alexandru

Pg_VII_7

«Acolo stau cu cei care de trei sfinte virtuţi nu s-au acoperit, şi fără de păcat pe celelalte le-au cunoscut şi pe toate le-au urmat. Dar dacă ştii şi poţi, dă-ne semn să putem veni mai grabnic unde Purgatoriul îşi are adevăratul început’» (v. 34-39). Virgiliu îşi are locul în Limb, alături de spiritele măreţe care, însă, n-au cunoscut virtuţile teologale. După aceste explicaţii, poetul latin l-a rugat pe Sordello să le arate drumul spre intrarea propriu-zisă în Purgatoriu. Ceilalţi ocupanţi ai Limbului sînt aşadar “adulţii drepţi, cărora le-au lipsit virtuţile teologale (credinţa, speranţa, iubirea), de origine divină, în schimb le-au cunoscut şi le-au practicat fără greşeală (fără de păcat) pe toate celelalte, adică virtuţile morale şi intelectuale, caracteristice naturii umane” (Chiavacci Leonardi). “Dacă ştii şi poţi: dacă ştii drumul şi dacă poţi să ni-l arăţi, adică ţi-e permis. Cele două limitări ne amintesc că Virgiliu nu cunoaşte legile după care se conduce Purgatoriul. El este «pelerin» ca toţi ceilalţi (II, 63)” (Chiavacci Leonardi).

Pg_VII_8

«A răspuns: ‘Loc precis nu ni se impune; mi-e permis a merge în sus şi-mprejur; cît voi putea umbla, te conduc eu. Dar vezi deja cum apune ziua şi a urca noaptea nu-i cu putinţă; deci să ne gîndim la prielnic popas» (v. 40-45). Trubadurul s-a oferit să-i conducă pe cei doi, întrucît el nu avea un loc precis desemnat în Antipurgatoriu. Aici sufletele se mişcă liber, însă trebuie să-şi găsească un refugiu în timpul nopţii. “Cuvintele lui Sordello, loc precis nu ni se impune, care sînt un ecou al celor pronunţate de un personaj virgilian în Cîmpiile Elizee (Eneida, cîntul VI, v. 673), arată că toate sufletele din Antipurgatoriu pot urca pe primele trepte ale muntelui, desigur fără a depăşi poarta adevăratului Purgatoriu. Dante îl plasează pe Sordello printre cei care s-au căit doar la sfîrşitul vieţii, prezentîndu-l departe de grupul celor neglijenţi şi la fel de izolat faţă de sufletele din «vîlceaua înflorită». Nu e uşor de stabilit cărui grup îi aparţine, chiar dacă trebuie să respingem poziţia unor critici care, acceptînd informaţia venită de la un vechi comentator, Benvenuto da Imola, potrivit căruia Sordello a fost ucis la ordinul lui Ezzelino da Romano, din cauza relaţiei sale cu Cunizza, sora lui Ezzelino, îl plasează pe trubadurul mantovan printre cei pieriţi de moarte violentă. După D’Ancona, Dante îl izolează pe Sordello vrînd astfel «să-l deosebească şi să-l scoată în evidenţă pe mîndrul mantovan, dintre tovarăşii săi, punîndu-l apoi să intre înapoi în vîlcea, cu multă familiaritate, protagonist al episodului ce urmează, sau pentru că şi el este principe… sau cel puţin ca unul care a frecventat curţile, cum ni se aminteşte din istorie, sau şi mai bine, ca judecător, din timpul vieţii, al faptelor şi al obiceiurilor aristocratice»” (E.A. Panaitescu).

Pg_VII_9

«Aici în dreapta stau suflete într-o parte: de-mi îngădui, te voi duce la ele şi le vei cunoaşte nu fără bucurie’. ‘Cum vine asta?’ i s-a răspuns. ‘Cine ar vrea să urce noaptea, ar fi împiedicat de alţii, ori n-ar fi în stare?’» (v. 46-51). În apropiere se găsea un grup de duhuri izolate, a căror întîlnire le va face plăcere celor doi călători. Virgiliu s-a mirat că ascensiunea pe timpul nopţii era imposibilă: exista o lege a locului pentru aşa ceva? ori penitenţilor le lipsea puterea necesară? “Sufletele a căror cunoaştere va fi plăcută sînt cele generic numite ale principilor neglijenţi. Este vorba de personaje care în viaţa politico-socială au ocupat locuri importante şi au fost împăraţi, regi, principi, demnitari, pe care implicarea în existenţa practică i-a făcut să uite parţial scopurile religioase: de aici căinţa lor tîrzie. Cu ei Dante va continua discursul politic început în cîntul VI, atît prin figura singuratică şi statuară a lui Sordello, cît şi prin invectiva împotriva slugii Italia. Dezbaterea se va încheia în cîntul VIII, cu care VI şi VII creează un fel de trilogie, sau de triptic reprezentînd momente diferite ale aceluiaşi episod” (T. Di Salvo).

schema-Purgatorio

Advertisements