Sculpturi vorbitoare (3)

by Laszlo Alexandru

Pg_X_7

«Ai fi jurat că spune ‘Ave!’; fiindcă acolo era imaginată cea care spre a deschide înalta iubire a-ntors cheia; şi avea în ţinuta ei imprimate aceste cuvinte: ‘Ecce ancilla Dei’, tocmai cum figura în ceară e formată» (v. 40-45). Cine vedea sculptura, avea impresia că se află cu adevărat în faţa scenei cînd arhanghelul a venit pentru a aduce Buna Vestire. Acolo era reprezentată Maica Domnului, ce le-a deschis muritorilor de rînd poarta spre mîntuire. Din atitudinea ei se putea descifra expresia prin care i-a răspuns odinioară îngerului, “Iată roaba Domnului” – la fel de precis cum se imprimă în ceară figura unui sigiliu. “Maria l-a conceput pe Isus, iar acesta i-a eliberat cu suferinţa lui pe oameni din păcatul originar. Astfel porţile cerului s-au deschis şi le-au permis accesul oamenilor care mor în harul Domnului” (T. Di Salvo). “În primul exemplu de umilinţă, Dante prezintă Buna Vestire în faţa Sfintei Fecioare (Luca 1, 26-38) şi tot pe subiect marian vor fi primele exemple de virtute, în fiecare cerc din Purgatoriu: «Sfînta Fecioară stă în vîrful ierarhiei: prima după Bunul Dumnezeu, mai presus de toţi ceilalţi oameni; şi e logic şi normal ca, în cadrul exemplificării, să se urmeze ordinea ierarhică: de sus în jos» (Mattalia). «Reprezentarea plastică exprimă cu mare intensitate sentimentul, sugerînd şi cuvintele prin care acesta se traduce. Fenomenul, pe care Dante îl subliniază încă de acum, slujindu-se de acele formulări pe care le-a utilizat şi altă dată pentru a exprima lucruri la prima vedere incredibile, creşte de la un exemplu la altul, pînă la vorbe vizibile din al treilea, unde este redată o succesiune de sentimente şi cuvinte corespondente, şi anume toată desfăşurarea unui dialog. Se trece astfel treptat de la o afirmaţie metaforică, şi ca atare verosimilă, la un fapt efectiv şi declarativ miraculos» (Sapegno)” (E.A. Panaitescu). “Versul tocmai cum figura în ceară e formată concentrează o serie de obiceiuri artistice şi de idei anagogice din Evul Mediu, care-i scapă cititorului modern. În Evul Mediu cuvîntul figura însemna şi «cuvînt», «frază», «vorbă»; literele de pe pagina din dreapta de obicei se scriau în sens invers, de citit de la dreapta la stînga, aproape ca fiind imprimate în ceară sau văzute în oglindă, pe cînd pagina din stînga era scrisă normal. Dar dacă privitorul citea ambele pagini de la stînga la dreapta, ajungea să citească Eva în loc de Ave; iar asta însemna că păcatul Evei era răscumpărat prin intermediul lui Ave Maria, adică prin naşterea Mîntuitorului, idee care conduce meditaţia despre umilinţă spre marea concepţie fundamentală a creştinismului” (Gmelin). “Să se remarce insistenţa poetului pe caracterul absolut verosimil al imaginii, pînă la confuzia ei cu realitatea. Aceasta se întîmplă conform canoanelor esteticii medievale” (T. Di Salvo).

Pg_X_8

«‘Nu-ţi ţine la un singur loc mintea’, a spus dulcele maestru, care mă avea pe partea unde omul îşi are inima. La care mi-am întors chipul şi-am văzut în spatele Mariei, pe coasta unde era cel ce-mi vorbea» (v. 46-51). Virgiliu l-a îndemnat pe Dante – care era în stînga lui – să nu-şi concentreze atenţia pe o singură imagine. “Este obişnuitul îndemn didactic care subliniază necesitatea, nu doar pentru Dante, ci pentru noi toţi, să nu izolăm niciodată o parte dintr-un întreg (fiindcă poate oferi o viziune unilaterală şi trunchiată asupra realităţii) şi reconfirmă datoria să ne împărţim cu înţelepciune timpul, ca să ne îndeplinim numeroasele obligaţii pe care viaţa ni le impune” (T. Di Salvo).

Pg_X_9

«o altă poveste impusă-n stîncă; la care am trecut de Virgiliu şi m-am dat lîngă ceea ce mi s-a oferit privirii. Era săpat chiar în marmură carul cu boi trăgînd arca sfîntă, pentru care omul se teme de slujba nedorită» (v. 52-57). Dante şi-a mutat privirile de pe sculptura Bunei Vestiri, în dreapta, spre altă întîmplare. Pentru a o vedea mai bine, s-a tras în faţa lui Virgiliu. Era cioplită acolo povestea transportării sfîntului chivot, în urma căreia lumea se teme să-şi asume o datorie ce nu i-a fost solicitată. “Pe cînd era transportat chivotul, la porunca lui David, de la Baale la Gat, s-a întîmplat că Uza, unul dintre cîrmaci, văzînd chivotul cum stă să cadă, a întins mîna să-l ţină, dar a fost fulgerat fiindcă a făcut un gest permis doar preoţilor (2 Samuel 6, 1-7)” (E.A. Panaitescu). “Versul sintetic face trimitere la un fapt notoriu pentru toţi cititorii, cum se întîmplă de mai multe ori cu aluziile biblice, istorice sau mitologice din Comedie; această cunoaştere, la care Dante putea face uşor referinţă, nu mai există în zilele noastre, deci e necesar să restabilim în cadrul comentariului contactul mental, prin care versul îşi dobîndeşte semnificaţia” (Chiavacci Leonardi).

Miniatura_ferrarese2

Advertisements