Poveşti celebre de trufie (2)

by Laszlo Alexandru

Pg_XII_4

«Vedeam pe cel ce-a fost creat nobil, mai presus de orice altă creatură, din cer prăbuşindu-se fulgerat, pe-o parte. Vedeam pe Briareu străpuns de săgeata divină zăcînd, pe altă parte, greu pe jos de la gerul morţii» (v. 25-30). Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, din trufie, şi-a fost alungat în Infern. Gigantul cu o sută de braţe, Briareu, s-a răsculat împotriva lui Zeus, care l-a lovit. “Începe aici seria de exemple cu trufia pedepsită: este vorba despre douăsprezece episoade de aroganţă (preluate din textele clasice şi din textele sacre), în care păcatul a fost sancţionat încă de cînd păcătoşii trăiau; fiecărui episod i se dedică o terţină: patru terţine încep cu vedea, patru cu exclamaţia O şi patru cu mostrava: astfel se creează acrostihul VOM = uomo; cele trei versuri din ultima terţină 61-63 încep cu una din cele trei litere citate. În semnificaţia sa, acrostihul vrea să indice că trufia, dintre toate viciile, caracterizează cel mai pregnant păcatele omului” (T. Di Salvo). “Primul exemplu de trufie pedepsită îl prezintă pe Lucifer care, după răzvrătirea sa, este azvîrlit din cer, «ca un fulger», cu expresia Evangheliei după Luca (10, 18)” (E.A. Panaitescu). “Briareu este uriaşul cu o sută de braţe (Infern XXXI, 98) care a participat împreună cu Titanii la încercarea de răsturnare a puterii lui Jupiter în Olimp şi care, împreună cu ceilalţi, a fost străpuns de săgeata zeilor” (E.A. Panaitescu).

Pg_XII_5

«Vedeam pe Timbreu, vedeam pe Palas şi pe Marte, tot înarmaţi, pe lîngă părintele lor, privind trupurile Giganţilor răspîndite. Vedeam pe Nimrod, la picioarele înaltei zidiri, ca năuc, privind lumea ce-n Senaar împreună cu el a fost trufaşă» (v. 31-36). Timbreu, Palas Atena şi Marte s-au luptat alături de Zeus împotriva Giganţilor rebeli, pe care i-au învins şi i-au ucis. Nimrod a încercat să înalţe Turnul Babel, dar construcţia din cîmpia Senaar a fost distrusă de Domnul, care a amestecat graiurile constructorilor şi astfel le-a pedepsit sfidarea semeaţă. “Timbreu este numele cu care era indicat Apolo, din cetatea Timbra (în Troada), unde se afla un templu care îi era dedicat, şi împreună cu Palas Athena şi Marte supraveghează cîmpia Flegra, unde tocmai s-a încheiat lupta împotriva Giganţilor” (E.A. Panaitescu). “Nimrod, prezentat deja de Dante în Infern (XXXI, 58-81), este vînătorul biblic vinovat de încercarea de a se construi Turnul Babel, în cîmpia Senaar (Geneza 10, 8-9; 11, 1-9)” (E.A. Panaitescu). “Al treilea exemplu celebrează victoria zeilor implicaţi direct în bătălia de la Flegra, asupra uriaşilor care s-au năpustit asupra lui Jupiter, pentru a-l doborî de pe tron; imaginea finală este a unui cîmp de luptă, acoperit de cadavrele oamenilor mai înainte îngrozitori, acum observaţi de ochiul celui care se bucură, dar resimte încă ură şi teamă. Din punct de vedere structural, în această terţină, chiar dacă sînt alăturaţi învinşii, giganţii, şi învingătorii, zeii, aceştia din urmă ocupă centrul tabloului” (T. Di Salvo).

Pg_XII_6

«O, Niobe, cu ce priviri îndurerate te vedeam înfăţişată de-a lungul drumului, între cei şapte şi şapte copilaşi ai tăi ucişi!» (v. 37-39). Niobe, regina Tebei, s-a fălit în faţa zeiţei Latona că are paisprezece copii, spre deosebire de aceasta, care avea doar doi. Apolo şi Diana au pedepsit gestul ei de trufie şi i-au ucis pe cei şapte băieţi şi pe cele şapte fete, după care Niobe a împietrit de durere. “Al cincilea exemplu de trufie pedepsită se inspiră din Metamorfozele lui Ovidiu (VI, v. 146-312). Niobe, soţia lui Anfion, regele Tebei, s-a mîndrit cu cei paisprezece copii ai săi (şapte băieţi şi şapte fete) în faţa Latonei, mamă cu doar doi copii, Apolo şi Diana, care şi-au răzbunat mama omorîndu-i pe cei paisprezece micuţi, în timp ce Niobe a fost preschimbată în statuie” (E.A. Panaitescu). “Priviri îndurerate: şi aici, o singură trăsătură, iar înainte ca năuc despre Nimrod, surprinde toată drama împrejurării omeneşti. În această secvenţă se demonstrează calitatea tipică a artei danteşti, desfăşurată în toate cele trei ţinuturi, de a reprezenta un om sau o poveste printr-un singur gest sau cuvînt, care îi exprimă esenţa” (Chiavacci Leonardi).

Luca_Signorelli_2

Advertisements