Poveşti celebre de trufie (3)

by Laszlo Alexandru

Pg_XII_7

«O, Saul, cum te-ai aruncat în propria spadă şi apăreai mort la Gelboe, care apoi n-a mai simţit ploaia şi roua! O, nebună Arahne, aşa te vedeam jumătate păianjen deja, îndurerată lîngă fîşiile pînzei ce ţi-a devenit nenorocire» (v. 40-45). Saul, regele Israelului, a fost pedepsit de Dumnezeu pentru aroganţa lui şi a fost învins de filisteni în bătălie. Regele s-a omorît, tăindu-se cu propria spadă, pentru a nu fi capturat. David a blestemat munţii Gelboe, unde s-a întîmplat nenorocirea, să nu mai fie udaţi de ploaie sau rouă. Arahne, o îndemînatică ţesătoare din Lidia, s-a luat la întrecere cu zeiţa Minerva care, pentru a-i pedepsi trufia, i-a sfîşiat pînza şi pe ea a transformat-o în păianjen. “Saul, primul rege al Israelului, din cauza trufiei sale a fost părăsit de Domnul şi, învins de filisteni, s-a ucis aruncîndu-se în spada sa, pe muntele Gelboe (I Samuel 31, 1-4); împotriva muntelui, David, plîngînd la moartea lui Saul, a lansat un blestem: «Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici cîmpii cari să dea pîrgă pentru darurile de mîncare!» (II Samuel 1, 21)” (E.A. Panaitescu). “Încă o dată Ovidiu oferă tema legendei (Metamorfoze VI, v. 5-145), pe care Dante a amintit-o în cîntul XVII din Infern (v. 18). Arahne, o ţesătoare din Lidia, mîndră de îndemînarea ei, a îndrăznit s-o sfideze pe Minerva şi, învinsă, a fost transformată în păianjen” (E.A. Panaitescu).

Pg_XII_8

«O, Roboam, aici deja nu-ţi mai pare imaginea ameninţătoare; ci plin de spaimă te poartă un car, fără a fi gonit din urmă. Mai arăta piatra aspră cum Almeon şi-a făcut mama să plătească scump nenorocita podoabă» (v. 46-51). Roboam, urmaşul lui Solomon la tronul Israelului, şi-a tratat sfidător şi arogant poporul; atunci supuşii s-au răzvrătit şi l-au izgonit. Aici e redat într-o imagine înspăimîntată, fugind deşi nimeni nu-l mai goneşte – ca o sugestie că în orice tiran se ascunde un om laş. În schimbul unui colan de aur, Erifile şi-a trădat soţul, pe Anfiarau, care se ascunsese ca să nu meargă la război. Almeon şi-a ucis mama, pentru a-şi răzbuna tatăl. “Roboam a fost unul dintre fiii lui Solomon şi urmaşul său; cu abuzurile şi asprimea sa a stîrnit revolta poporului, care l-a obligat să fugă la Ierusalim (I Regi 12, 1-18)” (E.A. Panaitescu). “Almeon a omorît-o pe mama sa, Erifile, pentru a răzbuna uciderea tatălui său Anfiarau. Acesta din urmă, fiind ghicitor, şi-a prevăzut moartea în războiul de la Teba şi s-a ascuns, dar Erifile, cumpărată cu un colier preţios, i-a dezvăluit ascunzătoarea şi Anfiarau, obligat să plece la război, şi-a găsit acolo sfîrşitul. Păcatul comis de Erifile ţinea de aroganţă, întrucît lanţul de aur la care poftea era de origine divină, fusese creat de Vulcan; dar a fost nenorocit, căci toţi cei care l-au avut (Iocasta, Semele, Argia) au avut o moarte nefericită” (E.A. Panaitescu).

Pg_XII_9

«Mai arăta cum fiii s-au năpustit asupra lui Sanherib în templu şi cum mort acolo l-au lăsat. Mai arăta prăpădul şi marele măcel pe care Tamira l-a făcut, zicîndu-i lui Cir: ‘De sînge te-ai însetat, eu de sînge te umplu’» (v. 52-57). Sanherib, în trufia sa, şi-a bătut joc de israelienii pe care-i asedia şi i-a îndemnat să se lepede de Domnul lor, care nu-i poate ajuta. Însă îngerul lui Dumnezeu i-a tăiat într-o noapte pe războinicii regelui asirian. Pornit pe calea de întoarcere spre casă, Sanherib a fost atacat de fiii săi într-un templu, pe cînd se ruga la zeul lui mincinos, a fost ucis şi părăsit acolo. Regele perşilor, Cir, a invadat ţinuturile masageţilor, conduse de regina Tamira. Dar a fost învins în luptă, a fost omorît şi i s-a tăiat capul, care i-a fost prezentat reginei. Tamira l-a scufundat într-un burduf plin de sînge, pentru a-l sătura de sîngele pe care-l vărsase cu atîta trufie. “Sanherib, regele asirienilor, a pornit război împotriva evreilor, jignindu-l pe regele Ezechia; ca pedeapsă armata lui a fost distrusă la Sanherib, iar el, întors la Ninive, a fost ucis de fiii săi în timpul unei slujbe religioase (II Regi 18, 13-37; 19, 1-37; Isaia 36; 37, 1-38)” (E.A. Panaitescu). “Tamira, regina sciţilor, i-a declarat război lui Cir, regele Persiei, întrucît l-a omorît pe fiul ei, căzut prizonier. După ce i-a înfrînt pe persani şi a pus mîna pe rege, Tamira a dat poruncă să fie decapitat şi i-a aruncat căpăţîna într-un burduf plin cu sînge de om (Orosius, Adversus Paganos II, 7, 6)” (E.A. Panaitescu).

Luca_Signorelli_1

Advertisements