Invidia oarbă (3)

by Laszlo Alexandru

Pg_XIII_7

«Şi bunul maestru: ‘Această cingătoare biciuieşte păcatul de invidie, deci sînt purtate de iubire corzile biciului. Frîul trebuie să fie din sunet contrar: cred că-l vei auzi, din cîte-mi pare, înainte să ajungi la locul de iertare» (v. 37-42). Virgiliu l-a informat pe Dante că pe acea cornişă erau pedepsiţi invidioşii. Pilda contrară, care să condamne acest păcat, trebuia să fie inspirată de iubire. “La fel ca în cornişa trufaşilor, şi aici (dar şi în cercurile următoare) exemplele sînt de două tipuri: primele, scoase din episoade care celebrează virtutea contrară păcatului pedepsit pe cornişă, sînt corzile biciului, îndeamnă la imitarea virtuţii, transmit îndemnuri pozitive, celelalte sînt frîul, hăţurile care opresc şi blochează voinţa unui nou păcat, inclusiv prin observaţia şi meditaţia la consecinţele perverse ale păcatului” (T. Di Salvo).

Pg_XIII_8

«Dar ascute-ţi ochii prin aer şi vei vedea oameni aşezaţi în faţa noastră, şi fiecare e sprijinit de-a lungul stîncii’. Atunci mai mult ca înainte mi-am deschis ochii; am privit în faţă şi-am văzut umbre cu mantii de culoarea pietrei nu altfel» (v. 43-48). Dacă poetul va privi cu mai multă atenţie, va vedea un grup de suflete în faţa lor, sprijinite de stînci. La îndemnul călăuzei, Dante şi-a ascuţit privirile şi a recunoscut păcătoşii ascunşi sub mantale de culoarea pietrelor. “Această suprapunere de culori este un fel de mimetism cromatic şi explică de ce Dante n-a izbutit mai înainte să observe duhurile: parcă se contopeau cu piatra” (T. Di Salvo). “Să se noteze insistenţa asupra actului vederii (mi-am deschis ochii; / am privit în faţă şi-am văzut), care va stabili un contrast puternic cu ceea ce stă să apară. În tot cîntul despre invidie, vederea este protagonistă” (Chiavacci Leonardi).

Pg_XIII_9

«Şi cînd am mai înaintat puţin, am auzit strigîndu-se: ‘Maria, roagă-te pentru noi!’; strigîndu-se ‘Mihail’ şi ‘Petru’ şi ‘Toţi sfinţii’» (v. 49-51). Îndată mai apoi s-au auzit şi rugăciunile pronunţate de păcătoşi. “Invidioşii recită litanii către sfinţi, în care la început este invocată de trei ori Sfînta Fecioară, în partea centrală îngerii (între care Mihail) şi apostolii (între care Petru), iar în final invocaţia se extinde spre toţi sfinţii” (E.A. Panaitescu). “Penitenţii recită o rugăciune care este de asemeni în raport cu condiţia lor etică-religioasă: trufaşilor li se potriveşte Tatăl Nostru; invidioşii pronunţă litaniile către Sfinţi pentru a primi ajutor de la ei. Şi în prezenţa rugăciunii avem reafirmarea legii echivalenţei: în lumea vie au respins şi au urît, în lumea de dincolo se împacă şi învaţă să cunoască solidaritatea” (T. Di Salvo).

Miniatura_ferrarese_1

Advertisements