Invidia oarbă (5)

by Laszlo Alexandru

Pg_XIII_13

«Mi se părea, umblînd, că-i insult văzîndu-i fără a fi văzut: drept care m-am răsucit spre sfătuitorul meu înţelept. Ştia el bine ce vrea să-i spună mutul; de aceea nu mi-a aşteptat întrebarea, ci a spus: ‘Vorbeşte, dar fii scurt şi lămurit’» (v. 73-78). Mergînd printre invidioşii care nu-l puteau vedea, căci aveau ochii cusuţi cu sîrmă, poetul s-a simţit stingherit, jenat. S-a întors spre Virgiliu, pentru a-i cere sfatul. Acesta i-a priceput gîndul, înainte de-a şi-l exprima, şi l-a încurajat să le vorbească penitenţilor. “Dante îşi subliniază condiţia de neplăcere psihologică, venită din faptul că se simţea privilegiat în mijlocul lumii lipsite de vedere, adică de bunul cel mai de preţ al omului” (T. Di Salvo).

Pg_XIII_14

«Virgiliu îmi stătea pe partea potecii unde se poate cădea, pentru că nici un parapet n-o închide; de altă parte îmi stăteau umbrele cucernice, care prin crunta cusătură se chinuiau de se scăldau pe-obraji» (v. 79-84). Călăuza era pe partea externă a cornişei, în timp ce păcătoşii stăteau lipiţi de stîncă, de cealaltă parte a lui Dante. “Aceste ultime terţine nu adaugă multe lucruri la condiţia orbilor: dar poetul insistă pe caracterul oribil al pedepsei şi pe mila răsărită în sufletul său, la vederea creaturilor aşa reduse fizic şi aşa de şubrede psihic. Nu are o deosebită importanţă poziţia în care se află Virgiliu şi duhurile păcătoase, decît pentru a face din poziţia lui Dante un punct de referinţă” (T. Di Salvo).

Pg_XIII_15

«M-am întors spre ei şi ‘Vai, oameni siguri’, am început ‘că veţi vedea lumina înaltă, la care singură dorinţa voastră tînjeşte, harul să vă limpezească degrabă spuma conştiinţei, încît prin el să coboare clar şuvoiul minţii, spuneţi-mi, căci mi-e plăcut şi-ndrăgit, de-i printre voi vreunul care să fie latin; şi poate că va fi bine pentru el să aflu’» (v. 85-93). Călătorul li s-a adresat foarte ceremonios penitenţilor, cerîndu-le informaţii despre vreun italian pe acolo. Dezvăluirea prezenţei unui asemenea păcătos s-ar putea să-i fie de folos aceluia. “Formula folosită de poet pentru a obţine un răspuns de la duhuri se află printre cele recomandate de regulile de curtoazie ale vremii. (…) Aici rugămintea e gîndită şi ca o reciprocitate: răspundeţi-mi şi eu vă urez să vi se împlinească degrabă dorinţa de eliberare din păcat şi să vă puteţi aminti din trecut doar momentele pozitive, nu ceea ce tulbură şi urîţeşte” (T. Di Salvo).

Miniature_fiorentine

Advertisements