Invidia oarbă (6)

by Laszlo Alexandru

Pg_XIII_16

«‘Vai, fratele meu, fiecare e cetăţean într-o cetate adevărată; dar vrei să spui dacă a trăit pribeag în Italia’. Asta mi s-a părut a primi ca răspuns, ceva mai în faţă de locul unde stăteam, deci am înaintat un pic spre a auzi» (v. 94-99). O voce l-a corectat pe Dante, asigurîndu-l că toate spiritele din Purgatoriu aparţin deja unei singure cetăţi cereşti, ele nu mai cunosc măruntele diviziuni din timpul vieţii. “În Evul Mediu, deosebirea dintre cetatea pămîntească (sau Ierusalimul pămîntesc), pentru a indica lumea, şi cetatea cerească (sau Ierusalimul ceresc) pentru a indica Paradisul era foarte răspîndită şi provenea din expresii biblice, intrate apoi în patrimoniul întregii literaturi patristice. Întrucît duhul ce vorbeşte crede că se adresează unui tovarăş de suferinţă, îi explică faptul că adevărata patrie a oricărui suflet este Paradisul, în timp ce viaţa nu e decît un scurt pelerinaj, un exil momentan, care este o aşteptare şi o pregătire pentru cetatea adevărată: concept central în gîndirea creştină şi resimţit cu deosebită intensitate de către lumea medievală” (E.A. Panaitescu).

Pg_XIII_17

«Printre altele am văzut o umbră ce părea s-aştepte; şi dacă vreunul ar zice ‘Cum?’, bărbia-n sus ca orbul o ţinea» (v. 100-102). Poetul a înaintat spre duhul care îi vorbise şi care, fără a-l vedea, îl aştepta cu bărbia înălţată. “Bărbia-n sus: îşi ridica bărbia, aşa cum fac orbii în direcţia celui cu care vorbesc. O trăsătură scurtă şi foarte apăsată, care întăreşte compararea acestor umbre cu orbii de pe pămînt” (Chiavacci Leonardi).

Pg_XIII_18

«‘Duhule’, am zis eu, ‘ce pentru a urca te chinui, de eşti cel ce mi-ai răspuns, arată-mi-te prin loc ori nume’. ‘Am fost din Siena’, a răspuns, ‘şi cu aceştia din jur îmi curăţ viaţa păcătoasă, lăcrimînd după cel ce ni se-ascunde» (v. 103-108). La rugămintea lui Dante de a-şi dezvălui identitatea, fantoma penitentă şi-a mărturisit originea sieneză şi suferinţa pentru faptul că nu-l poate vedea pe Dumnezeu. “Duhul nu doar îşi declară locul şi numele, ci spune toată povestea vieţii sale. Această primă terţină – în afară de sanese – este încă generică, ar putea fi rostită de oricine din şirul păcătoşilor. Cu următoarea, duhul se dezvăluie cu o foarte puternică personalitate” (Chiavacci Leonardi).

Cappella_Scrovegni

Advertisements