Despre decăderea Italiei (6)

by Laszlo Alexandru

Pg_XIV_16

«Acesta e Rinier; acesta-i fala şi onoarea casei de’ Calboli, unde nimeni nu i-a mai moştenit valoarea. Şi nu doar seminţia lui s-a pustiit, între Pad şi munte şi mare şi Reno, de binele necesar pentru adevăr şi-ndestulare» (v. 88-93). Guido i l-a prezentat lui Dante pe interlocutorul său, Rinieri, care a fost cinstea familiei Calboli. Din păcate, oamenii virtuoşi ca el au dispărut din Romagna. “De o parte un cavaler văzut, în mod apologetic, ca model de virtuţi cavalereşti, de altă parte moştenitorii săi cu numele, dar nu cu virtuţile. Debutează aici contrastul dintre un trecut (contemplat şi exaltat ca o vîrstă mitică şi virtuoasă, deja apusă) şi prezentul nemernic, mediocru, grosolan” (T. Di Salvo). “Este definită astfel Romagna, după graniţele ei geografice. Romagna este de fapt un cvadrilater, ale cărui margini sînt Padul la nord, Apeninul (munte) la sud, Adriatica (mare) la est şi rîul Reno la vest. Pentru acest mod perifrastic de-a desemna ţinuturile, în funcţie de graniţele lor, vezi V, 68-69; Par. IX, 25-27” (Chiavacci Leonardi).

Pg_XIV_17

«căci între aceste hotare e aşa plin de ciulini veninoşi, încît orice s-ar face pentru a-l cultiva, deja e prea tîrziu pentru a-i stîrpi. Unde-s bunul Lizio şi Menard? Pier Traversaro şi Guido di Carpigna? Vai, romagnoli ce v-aţi făcut bastarzi!» (v. 94-99). Decăderea prezentului este opusă numelor glorioase din trecut, prin valorificarea celebrei strategii literare ubi sunt în cheie polemică, sarcastică. “Lizio di Valbona, Arrigo Manardi, Piero dei Traversari, Guido di Carpegna sînt nobili din Romagna care au trăit în secolul al XIII-lea” (E.A. Panaitescu). “Opoziţia este deja dură şi iremediabilă: intervenţiile, chiar dacă s-ar produce, ar fi tîrzii şi fără efect. Acolo unde odinioară domnea o societate nobiliară, ce tindea spre o viaţă trăită în adevăr şi-ndestulare (trăsături esenţiale ale civilizaţiei curteneşti), acum s-a înrădăcinat o societate făcută din şerpi, venin şi asprimi. Prin îndestularea corespunzătoare provensalului joie putem înţelege tot ceea ce, în termeni de civilizaţie, măsură, politeţe face plăcută existenţa, creează şi sprijină bucuria de a trăi: comportamentul cotidian, activităţile sărbătoreşti, recepţiile, curtenia etc.; poezia, muzica, dansul erau printre componentele îndestulării cavalereşti. Prin adevăr se înţelege acum ceea ce face parte din cercetarea minţii: activităţile intelectuale şi morale” (T. Di Salvo).

Pg_XIV_18

«Cînd va mai trăi la Bologna un Fabbro? cînd în Faenza un Bernardin di Fosco, vlăstar nobil din iarbă joasă? Nu te mira că plîng, toscanule, cînd mi-amintesc, pe lîngă Guido da Prata, de Ugolin d’Azzo, care-a trăit printre noi» (v. 100-105). Amintirea gloriei trecute l-a impresionat pe Guido pînă la lacrimi. “Fabbro dei Lambertazzi e dintr-o veche familie din Bologna şi a condus partidul ghibelinilor din Romagna pînă la moartea sa (1259). Bernardino di Fosco a fost om din Faenza cu origini modeste, care a ocupat funcţia de podestà la Pisa şi Siena” (E.A. Panaitescu). “Guido da Prata, în Faentino, a trăit între sfîrşitul sec. al XII-lea şi începutul sec. al XIII-lea. Ugolino d’Azzo, din familia nobilă toscană degli Ubaldini, a murit în 1232, după ce şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii în Romagna” (E.A. Panaitescu).

Simone_Martini-Assisi_1

Advertisements