Exemple de blîndeţe (2)

by Laszlo Alexandru

Pg_XV_5

«‘Ce este aceea, dulce părinte, de care nu-mi pot feri privirea cu folos’, am spus eu, ‘şi pare să vină spre noi?’ ‘Nu te mira, de încă te orbeşte neamul din ceruri’, mi-a răspuns: ‘e solul ce vine să cheme omul pe creastă» (v. 25-30). Dante a vrut să afle natura luminii care îl orbea. Virgiliu l-a informat că era îngerul care le deschidea calea spre următorul cerc. “Lumina de care Dante este lovit (străpuns), vine de pe chipul îngerului; dar această lumină nu este cea care, din soare, se reflectă asupra îngerului şi de la acesta asupra poetului: este mai curînd lumina din interiorul îngerului. (…) Pe lîngă faptul că orbea, lumina era în mişcare: cele două fapte contribuiau în a face şi mai misterioasă apariţia strălucitoare” (T. Di Salvo).

Pg_XV_6

«Curînd nu-ţi va fi greu să vezi acestea, ci te vor umple de bucurie, pe cît natura te-a făcut simţitor’. După ce-am ajuns la îngerul binecuvîntat, cu glas bucuros a zis: ‘Intraţi pe-aici’, pe scară mai lină ca altele» (v. 31-36). Pelerinul Dante încă nu s-a lepădat de toate păcatele pentru a înfrunta cu privirea limpede strălucirea îngerilor. Solul ceresc le-a indicat drumul, pe o scară mai puţin abruptă, spre cornişa următoare. “Glasul îngerului este bucuros, datorită veştii pe care o primeşte şi care se exprimă şi prin tonalitatea acustică, în faptul că un suflet înaintează pe calea purificării. Scara este mai lină decît precedentele; dar sensul, nu atît literal, este mai curînd simbolic; pe măsură ce se urcă şi se lasă la o parte păcatele grele, care impun o apăsare fizică şi psihologică, poteca binelui se face tot mai uşoară şi de aceea îi oferă celui ce-o străbate un sentiment tot mai evident de simplitate şi agilitate” (T. Di Salvo).

Jacopo-Torriti_Assisi

Advertisements