Fumurile furiei (8)

by Laszlo Alexandru

Pg_XVI_22

«Poţi spune azi că biserica de la Roma, fiindcă a amestecat două puteri, cade-n noroi şi se pîngăreşte pe sine şi povara ei’. ‘Vai, dragă Marco’, am spus, ‘limpede explici; şi acum pricep de ce urmaşii lui Levi au fost excluşi de la moştenire» (v. 127-132). Uzurparea celor două puteri într-o singură autoritate administrativă a provocat prăbuşirea Bisericii de la Roma. Dante a confirmat observaţiile aspre formulate de Marco Lombardo, prin recursul la Biblie: şi acolo tribul leviţilor, din care proveneau sacerdoţii, a fost îndepărtat de la proprietăţile materiale. “Cade-n noroi: ca un cal prea încărcat; şi căzînd, se murdăreşte pe sine, propria sa demnitate, dar şi bagajul pe care a vrut să-l poarte (povara), adică demnitatea imperială” (Chiavacci Leonardi). “Au fost excluşi: membrii tribului lui Levi (cărora în Israel le era încredinţat sacerdoţiul) au fost excluşi de la dreptul de a poseda sau moşteni vreo parte din Ţara Făgăduinţei. Legea divină aici citată (Numeri 18, 20) este inclusă şi în Monarchia, împreună cu preceptul lui Isus (Matei 10, 9-10), ca temelie a tezei danteşti prin care Bisericii nu i s-a încredinţat de către Dumnezeu puterea temporală (cf. Monarchia III, XIII, 4 şi 5)” (Chiavacci Leonardi).

Pg_XVI_23

«Dar care Gherardo zici că a rămas înţelept prin lumea stinsă, ca reproş pentru veacul sălbatic?’ ‘Ori vorba ta mă-nşală, ori mă-ncearcă’, mi-a răspuns el; ‘căci, vorbindu-mi în toscană, se pare că de bunul Gherardo nimic nu ştii» (v. 133-138). Dante a cerut detalii suplimentare despre identitatea lui Gherardo, pe care Marco Lombardo l-a amintit printre cei trei bătrîni virtuoşi din Lombardia. Interlocutorul s-a mirat că mai poate exista vreun toscan care să nu-l cunoască pe acela. “Numele lui Gherardo da Camino probabil că era foarte cunoscut în Toscana, fiindcă îl ajutase pe Corso Donati în luptele sale împotriva Albilor” (E.A. Panaitescu).

Pg_XVI_24

«Cu altă poreclă nu-l cunosc, decît de l-aş lua după fata lui, Gaia. Domnul fie cu voi, căci nu vă mai însoţesc. Vezi lumina care prin fum deja sclipeşte, iar eu trebuie să plec – îngerul e acolo – înainte să-i ies în faţă’. Aşa s-a-ntors şi alta n-a mai vrut s-audă» (v. 139-145). Gherardo putea fi mai bine cunoscut prin analogie cu fiica lui, numită Gaia. După aceste ultime precizări, întrucît se zărea deja prin fum strălucirea următorului înger, cu care păcătosul nu avea voie să se întîlnească, Marco Lombardo s-a despărţit brusc de cei doi călători. “Despre Gaia ştim doar că s-a măritat cu Tolberto da Camino şi a murit în 1311. După unii comentatori a fost foarte cunoscută pentru cinstea şi virtuţile ei, iar Dante ar aminti-o pentru a sublinia şi mai mult faima tatălui ei; după alţii, a fost celebră pentru frumuseţea şi viciile ei, iar în acest caz Dante ar scoate la lumină încă o dată corupţia de la curţile din Italia de nord şi degenerarea fiilor, în comparaţie cu părinţii; această a doua interpretare, incluzîndu-se mai uşor în discursul polemic al lui Marco, este cea mai acceptabilă” (E.A. Panaitescu). “Versul de încheiere are trăsătura bruscă şi decisă ce caracterizează încă de la început figura acestui excepţional interlocutor” (Chiavacci Leonardi).

Miniatura_romanica3

Advertisements