Iubirea şi liberul arbitru (8)

by Laszlo Alexandru

Andrea_Di_Bonaiuto2

Pg_XVIII_22

«Din urma tuturor ziceau: ‘Mai întîi a murit poporul, pentru care marea s-a despărţit, ca să vadă ţărmul Iordanului; şi cei ce n-au răzbit osteneala pînă la sfîrşit, cu fiul lui Anchise, o viaţă fără glorie şi-au oferit’» (v. 133-138). Duhurile care închideau coloana aminteau două exemple de lene pedepsită. Evreii în faţa cărora s-a despicat marea au murit înainte de-a vedea Ţara Făgăduinţei. Tovarăşii de călătorie ai lui Enea s-au oprit din expediţie, învinşi de oboseală, şi şi-au sfîrşit viaţa în mod meschin. “Exemplele de lene pedepsită sînt strigate şi ele numai de două duhuri. Evreii, după ce au ieşit din Egipt prin trecerea miraculoasă a Mării Roşii, au început să fie cîrtitori în faţa poruncilor lui Moise; din acest motiv au murit cu toţii, în afară de Caleb şi Iosua, înainte de a vedea Ţara Făgăduinţei (Deuteronomul 1, 26-36; Numeri 14, 1-39). Tovarăşii lui Enea, ajunşi în Sicilia, au refuzat să meargă mai departe, alături de eroul troian, în călătoria dificilă şi riscantă şi au preferat să se oprească pe insulă (Virgiliu, Eneida V, v. 604 sqq.)” (E.A. Panaitescu). “Paralelismul dintre întîmplările celor două popoare, ebraic şi roman – şi dintre cele două texte, Scriptura şi Eneida, de către Dante mereu prezentat şi subliniat, apare aici cu cea mai clară evidenţă” (Chiavacci Leonardi).

Pg_XVIII_23

«Apoi cînd au fost aşa desprinse de noi acele umbre, că nu se mai puteau zări, un nou gînd în minte mi-a venit, din care apoi s-au născut altele şi felurite; şi-atît din una-n alta am rătăcit, încît ochii din confuzie i-am lipit, iar gîndul în vis l-am schimbat» (v. 139-145). După îndepărtarea păcătoşilor care nu s-au mai putut vedea, Dante a fost cuprins de un gînd, care a alunecat în altul şi apoi în altele, care i s-au învălmăşit în minte, încît şi-a închis ochii de oboseală şi toate s-au preschimbat în vis. “Astfel se încheie cîntul, revenind la liniştea nopţii cu care s-a deschis. Între acalmia primei conversaţii cu Virgiliu şi împăcarea extatică a visului, la sfîrşit, dobîndeşte un relief mai mare scena plină de viaţă şi de mişcare a leneşilor, care trec repede şi se îndepărtează în noapte ca o viziune fantastică” (Steiner).

Andrea_Di_Bonaiuto1

Advertisements