Prietenul jigărit (8)

by Laszlo Alexandru

Pg_XXIII_22«Of, frate, de-acum de mine nu te mai ascunde, vezi că nu doar eu, ci toată lumea priveşte acolo unde soarele-l umbreşti’. La care eu către el: ‘Dacă-ţi aduci aminte ce-ai fost tu pentru mine şi ce-am fost eu pentru tine, încă mai grea ar fi reamintirea-acum. Din viaţa cealaltă m-a preluat acesta ce-mi merge-nainte, în altă ieri, cînd plină vi s-a arătat sora aceluia’» (v. 112-120). După invectiva sa profetică împotriva Florenţei, Forese îşi întoarce curiozitatea spre prietenul călător, mirîndu-se că acela pare om viu. Dante îi reaminteşte de relaţia lor de odinioară, care le face cu atît mai dureroasă revederea de-acum. Apoi îl lămureşte că, pe cînd rătăcea în mijlocul păcatelor din viaţa reală, a fost luat în grijă de Virgiliu, cu cîteva zile în urmă, pe cînd în Purgatoriu s-a arătat luna plină, sora soarelui. “A existat, spune Dante, în tinereţea noastră o perioadă de rătăcire, asupra căreia nu putem reveni decît cu ruşine: de vremea aceea este legată prăbuşirea noastră morală şi confruntarea; depăşirea este căutarea şi cucerirea unei alte dimensiuni morale şi a unei alte literaturi, a unui nou stil, cel din care s-a născut Comedia” (T. Di Salvo). “În altă ieri: expresia are aici o valoare generică: acum cîteva zile. Ne aflăm de fapt în a cincea zi de călătorie” (Chiavacci Leonardi).

Pg_XXIII_23

«şi i-am arătat soarele. ‘El prin noaptea adîncă a morţilor adevăraţi m-a purtat, cu această carne vie ce-l urmează. De acolo m-au ridicat mîngîierile lui, urcînd şi ocolind muntele ce vă-ndreaptă pe voi, pe care lumea v-a răsucit» (v. 121-126). Virgiliu l-a călăuzit pe Dante, care este om viu, de-a lungul Infernului. De-acolo sfaturile călăuzei l-au înălţat apoi pe muntele Purgatoriului, unde ispăşesc penitenţii. “Din răspunsurile pe care şi le dau ei, mai ales două contează: al lui Forese, care spune că a ajuns atît de sus, pe muntele purificării – el totuşi murind de puţină vreme şi căindu-se doar la final, cum Dante o ştie prea bine – mulţumită plînsului în hohote al soţiei lui, Nella. Şi al lui Dante, care îşi explică venirea ca om viu în lumea morţilor, prin intervenţia salvatoare a lui Virgiliu, care l-a scos din viaţa cealaltă pe care a trăit-o alături de Forese. Toată întîlnirea gravitează spre acest final, al amintirii vremurilor de odinioară, din viaţa lor, care încă de la început sînt prezente la cei doi prieteni ce se regăsesc dincolo de moarte. Cele două răspunsuri converg în aceeaşi perspectivă de mîntuire şi desprindere de ceva ce încă e greu de reamintit pentru amîndoi” (Chiavacci Leonardi).

Pg_XXIII_24

«Zice că mă va însoţi pînă voi ajunge la Beatrice: acolo va trebui să rămîn fără el. Virgiliu este acesta, care mi le zice’ şi l-am arătat; ‘iar cestălalt e umbra pentru care şi-a scuturat mai-nainte coastele împărăţia voastră, care de la sine-l depărtează’» (v. 127-133). Poetul latin îl va îndruma pe Dante pînă la capătul Purgatoriului, unde îl va lăsa în grija Beatricei. Împreună cu ei se află de asemeni duhul care tocmai şi-a încheiat penitenţa şi a cărui eliberare a fost marcată de teribilul cutremur de bucurie, produs ceva mai devreme. “Este uşor de văzut cum Nella se reflectă ca în oglindă într-o altă femeie, pe care Dante o aminteşte în finalul cîntului şi care, şi ea, s-a străduit din iubire să-l salveze pe bărbatul aflat în pericol. Cele două nume sînt pronunţate, de cei doi bărbaţi, cu o reciprocă familiaritate şi cu aceeaşi recunoştinţă. Beatrice, Nella; nu două sfinte, doar două tinere din lumea florentină de-atunci. Lor li se va adăuga, în cîntul următor, Piccarda, sora lui Forese, care este amintită ca triumfătoare deja în ceruri. Nella care plînge, Beatrice care însoţeşte, Piccarda care a ajuns deja la destinaţie. Cele trei figuri feminine – departe de-a fi doar fantome mîngîiate ale trecutului – sînt semne ale unui itinerariu plin de har, valoare pe care Dante mereu o încredinţează, din primele rînduri scrise de pana lui, pînă la ultimele, din cîntul final al poemului, femeii cu frumuseţea ei blîndă şi cu capacitatea ei de pietate” (Chiavacci Leonardi).

Scuola_giottesca_1

Advertisements