Despre Dolce Stil Novo (6)

by Laszlo Alexandru

Pg_XXIV_16Pg_XXIV_17

«Cum iese uneori la galop cavalerul din mulţimea călare şi merge pentru a-şi cuceri onoarea primei ciocniri, aşa a plecat de lîngă noi cu paşi mai mari; şi eu am rămas pe drum cu aceştia doi, ce-au fost pe lume mareşali» (v. 94-99). În timpul şarjei de cavalerie, se întîmplă ca militarul mai curajos să se desprindă pentru a da prima lovitură. La fel a plecat Forese din mijlocul lor, iar Dante a rămas alături de Virgiliu şi Staţiu. “Comparaţia e luată dintr-un obicei militar tipic pentru Evul Mediu. «Înainte de bătălia de la Hastings, bufonul normand Tagliaferro i-a cerut ducelui Wilhelm ‘prima lovitură în bătălie’ şi a obţinut-o şi dînd pinteni a ieşit din rînduri şi a trecut în faţa tuturor etc.» (Torraca). Tot aşa, la Montaperti, messer Gualtieri da Stimbergo a cerut onoarea de a fi primul care «îndreaptă lancea împotriva duşmanului» şi aşa a făcut, năpustindu-se în faţa tuturor, împotriva mulţimii de lucchezi (Înfrîngerea de la Montaperti, 1836). Dante foloseşte aşadar o imagine foarte cunoscută, pentru a zugrăvi pe unul care se desprinde iute dintr-un grup ce rămîne în urmă; există în cadrul expresiei un sens de elan victorios; este imaginea finală pe care vrea să i-o lase lui Forese, la despărţire” (Chiavacci Leonardi).

Pg_XXIV_18

«Şi cînd a intrat adînc în faţă, că ochii mei abia-l mai urmau, ca mintea vorbele sale, mi-au apărut ramurile încărcate şi vii ale altui pom, dar nu prea departe, căci doar atunci am ocolit în dreptul lui» (v. 100-105). În timp ce ochii lui Dante urmăreau profilul prietenului ce dispărea în depărtare, iar mintea lui urmărea sensul vorbelor sale, brusc le-a apărut în faţa ochilor un alt copac. “Criticii au discutat despre apariţia acestui copac: înainte de cotul drumului sau după aceea? Şi dacă era înainte, Dante de ce nu l-a observat? Pentru că era cu totul absorbit în discuţia cu poeţii întîlniţi, se răspunde. Nu după cotul drumului, aşadar, întrucît cornişa nu are curbe strînse şi neaşteptate şi de asemeni întrucît Dante, dacă ar fi fost o curbă la mică distanţă, nu l-ar fi putut urmări în depărtare pe Forese, care şi-a reluat alergarea” (T. Di Salvo).

Pg_XXIV_19

«Am văzut lume sub el cu mîinile-nălţate şi strigînd nu ştiu ce spre frunze, ca nişte copii pofticioşi şi în zadar» (v. 106-108). Duhurile erau adunate în jurul copacului şi implorau zadarnic, cu mîinile întinse către frunze. “Nu este inutil să ne amintim că Sfîntul Toma, în Summa, şi, înainte de el, Aristotel au observat că păcatul de lăcomie conţine multe trăsături de puerilitate” (Steiner).

Miniatura_napoletana_2

Advertisements