Lacrimi şi suspine de căinţă (9)

by Laszlo Alexandru

miniatura_napoletana

pg_xxxi_25

«Din graţie fă-ne graţie şi-i arată gura ta, încît să discearnă a doua ta vrajă ascunsă’» (v. 136-138). Beatrice este îndemnată să se milostivească, revelîndu-şi încă o tainică minunăţie, după ochii săi fascinanţi. “Unii critici oferă o altă interpretare pentru terţina 136: a doua vrajă a Beatricei ar consta în gura ei, pe care Dante, călăuzit de virtuţile teologale, acum poate să o contemple, după ce a văzut, cu ajutorul virtuţilor cardinale, prima vrajă ascunsă în ochii ei (v. 116). Sapegno, care acceptă această a doua interpretare, consideră că ochii şi gura Beatricei au în această lume o semnificaţie alegorică, pentru a cărei explicare aminteşte un fragment din Convivio (III, XV, 2): «ochii Înţelepciunii sînt dezvăluirile ei, prin care se vede adevărul cu multă siguranţă; şi rîsul ei este puterea de convingere, prin care se arată lumina interioară a Înţelepciunii, de sub orice învăluire»” (E.A. Panaitescu).

pg_xxxi_26

«Oh, splendoare a eternei lumini vii, cine s-a veştejit în umbra Parnasului, ori a băut din izvorul lui, să nu pară cu mintea-n pîclă, vrînd să te redea cum te-ai ivit, acolo unde în armonie cerul te prezintă, cînd în văzduhul liber te-ai dezvăluit?» (v. 139-145). Cine oare, dintre poeţii cei mari, care s-au vlăguit pe lîngă muntele Parnas, sorbind din undele Castaliei pentru a-şi găsi inspiraţia şi a-şi cîştiga astfel o minte isteaţă, ar putea vreodată să descrie reflectarea luminii lui Dumnezeu pe chipul Beatricei, cînd în armonia grădinii edenice şi-n aerul liber şi-a lepădat vălul, arătîndu-se în deplinătatea frumuseţii sale? “Întregul pasaj, cu aceste trimiteri la marii poeţi cu deosebire privilegiaţi de Apolo şi de Muze, arată că frumuseţea Beatricei, sau mai precis cea divină care se reflectă în ea, este atît de înaltă şi stupefiantă încît se prezintă într-un mod inexprimabil, inefabil, superior faţă de poeziile celor mai mari poeţi. Iar poetul care ar încerca s-o redea ar fi umilit, învins” (T. Di Salvo). “Încheierea acestui cînt cu semnul întrebării, adică aproape în suspensie, (…) transmite un sens inefabil al infinitului, care sporeşte efectul finalului uimitor” (Porena).

miniatura_fiorentina

Advertisements