O poveste alegorică (5)

by Laszlo Alexandru

pg_xxxii_13

«Ca la vederea florilor de măr, care pe îngeri îi îndeamnă fructul să i-l poftească şi nuntă eternă face-n ceruri, Petru şi Ioan şi Iacob, conduşi şi-nvinşi, s-au întors la vorba care a frînt şi somnul mai adînc» (v. 73-78). Dante compară trezirea sa miraculoasă cu schimbarea la faţă prezentată în evanghelii. La fel cum îngerii văd în Paradis floarea de măr, ce le provoacă pofta după fructul său (simbol al lui Isus, pe care ei îl celebrează), apostolii au fost răpiţi într-o viziune extatică, paradisiacă. Şi-au revenit înspăimîntaţi din orbire, pe cînd Isus îi liniştea cu vorba. “Pentru a exprima adormirea, Dante s-a slujit de un mit păgîn; pentru deşteptare îşi ia ca model o pagină din Evanghelie, unde situaţia este, după cum vom vedea, în mod uimitor asemănătoare cu a sa” (Chiavacci Leonardi). “În centrul lungii comparaţii se află episodul schimbării la faţă a lui Cristos, povestit de Matei, Marcu şi Luca. (…) Analogia instituită de Dante e între apostolii orbiţi care, la urmă, îşi vin în fire şi pelerinul, personajul Dante care, după somnul mistic, îşi vine în fire şi la fel cum ceilalţi, abia treziţi, l-au văzut alături pe Cristos, tot aşa poetul o vede alături pe Matelda” (T. Di Salvo). O minunată echivalare poetică românească, prin respectarea ritmului muzical, ludic, a fost izbutită de George Coşbuc: “Precum, conduşi să vadă măru-n floare, / al cărui fruct şi-n îngeri naşte dor / şi face-n cer eternă sărbătoare, / Ioan şi Petru s-au trezit de zor / din somn, şi Iacov, la un glas ce-odată / a rupt şi-un somn mai greu decît al lor”.

pg_xxxii_14

«şi-au văzut ceata despărţită de Moise şi Ilie, iar învăţătorul lor cu stola schimbată; aşa m-am trezit eu şi-am văzut-o peste mine pe femeia miloasă ce mi-a călăuzit paşii de-a lungul rîului mai-nainte» (v. 79-84). Apostolii s-au regăsit pe Muntele Tabor, despărţiţi de ceilalţi, iar Isus avea straiele schimbate. La fel şi-a revenit Dante din somnul mistic, văzînd-o pe Matelda aplecată peste el pentru a-l ajuta. “Un episod evanghelic îl ajută pe Dante să explice cum anume şi-a recăpătat cunoştinţele, după cîntecul diafan intonat de membrii procesiunii (v. 61-63), cum anume n-o mai vede pe Beatrice în carul triumfal şi cum anume au dispărut grifonul şi cortegiul său. Apostolii Petru, Ioan şi Iacob au asistat, pe Muntele Tabor, la schimbarea la faţă a lui Isus, savurînd o anticipare a bucuriei paradisiace: «faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El… ucenicii au căzut cu feţele la pămînt şi s-au înspăimîntat foarte tare. Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis: ‘Sculaţi-vă, nu vă temeţi!’. Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni, decît pe Isus singur» (Matei 17, 1-9)” (E.A. Panaitescu).

pg_xxxii_15

«Şi plin de îndoieli am zis: ‘Unde e Beatrice?’. Iar ea: ‘O vezi şezînd sub frunza nouă, la rădăcină: vezi tovărăşia ce-o înconjoară: ceilalţi după grifon merg în sus, cu un cîntec mai dulce şi mai profund’» (v. 85-90). Dante s-a mirat că n-o mai vedea pe Beatrice în carul triumfal. Matelda i-a arătat-o stînd sub copacul ce tocmai înflorise, fiind înconjurată de cele şapte virtuţi. Restul procesiunii urca la ceruri, cu grifonul în frunte, intonînd o cîntare mai armonioasă ca melodie şi mai profundă ca semnificaţie decît tot ce se auzise pînă atunci. “Noua scenă ar putea să semnifice faptul că Teologia are în grija ei carul Bisericii (v. 95-96), pe temelia cunoaşterii binelui şi răului, în scopul realizării dreptăţii divine, cu ajutorul virtuţilor cardinale şi teologale” (Chimenz).

miniatura_napoletana2

Advertisements