Gata de-a urca la stele (4)

by Laszlo Alexandru

pg_xxxiii_10

«Şi ţine minte, cînd le scrii, să nu ascunzi cum ai văzut planta ce de două ori e jefuită aici. Oricine o pradă sau o striveşte, prin faptă nelegiuită îl jignește pe Dumnezeu, ce doar spre a fi slujit de ea a creat-o sfîntă» (v. 55-60). Dante va trebui să descrie mai cu seamă dubla devastare a Bisericii. Cine îndrăzneşte asemenea nelegiuiri, îl insultă pe Dumnezeu. “Versul 57 a stîrnit o mare nesiguranţă interpretativă, fiindcă după unii dubla jefuire a plantei i s-a datorat lui Adam, cu păcatul său, şi uriaşului, care a desprins carul legat de copac şi l-a tîrît în pădure (XXXII, v. 157-158); după alţii, lui Adam şi acvilei, în prima ei coborîre violentă (XXXII, v. 112-117). Totuşi cei mai mulţi comentatori moderni acceptă explicaţia oferită de Buti: «odată cînd acvila s-a scoborît rupîndu-i frunzele şi florile şi scoarţa, şi cealaltă dată cînd uriaşul a desprins carul şi a plecat cu el»” (E.A. Panaitescu).

pg_xxxiii_11

«Pentru că a muşcat din aceea, în chin şi dorinţă cinci mii de ani şi mai mult primul suflet a tînjit după cel ce muşcătura a pedepsit-o. Îţi doarme mintea, de nu vede că din motiv măreţ a fost aşa înălţată şi răsturnată la vîrf» (v. 61-66). Adam, strămoşul oamenilor, s-a perpelit în chinuri şi în aspiraţia de-a revedea chipul Domnului, după pedeapsa primită pentru păcatul originar. Este greu de cap cel ce nu pricepe că dinadins a fost creat inaccesibil copacul cunoaşterii binelui şi a răului. “Venirea lui Cristos, care cu jertfa sa a răscumpărat păcatul originar, a fost aşteptată mai bine de cinci mii de ani după Adam: 930 de ani a durat viaţa lui pe pămînt (Geneza 5, 5) şi 4302 rămînerea lui în Limb (cf. şi Paradis XXVI, 119-120). Cronologia urmată de Dante este cea trasată de Eusebiu, faimosul istoriograf creştin, care a trăit în a doua jumătate a sec. al III-lea şi începutul sec. al IV-lea” (E.A. Panaitescu). “Din punct de vedere alegoric, copacul extraordinar de înalt vrea să indice înţelepciunea sau dreptatea divină infinită şi inaccesibilă; coama sa răsturnată, mai bogată sus, poate că vrea să exprime plastic imposibilitatea omului de a ajunge la ea, sau imensitatea ştiinţei binelui şi a răului. Pe plan figurativ, acest copac şi celelalte reprezentări ciudate care se întîlnesc în poem nu sînt invenţii barbare, de oameni întîrziaţi tehnic sau copilăroşi: fac parte însă dintr-un gust reprezentativ, care şi-a avut momentul de vîrf în arta gotică, în care deformarea voită a elementelor şi a datelor naturale urmează o căutare experimentală de noi modele combinatorii, de noi apropieri sau de recompunere fantastică a realităţii, cît şi din caracterul mentalităţii, mistice îndeobşte, de-a vedea în orice o sinteză şi o convergenţă de date reale şi date supranaturale” (T. Di Salvo).

pg_xxxiii_12

«Şi de n-ar fi fost ca apa Elsei gîndurile deşarte din jurul minţii tale, iar plăcerea lor un Pyram la dud, numai din aceste împrejurări dreptatea lui Dumnezeu, prin piedicile ei, ai cunoaşte-o moralmente după arbore» (v. 67-72). Dacă ideile superficiale nu i-ar fi împietrit lui Dante creierul, iar complăcerea în ele nu i-ar fi pătat mintea, învăţăcelul ar recunoaşte mai uşor valoarea morală şi alegorică a copacului, a poruncii divine. “Apa Elsa, afluent al rîului Arno, era celebră pe-atunci fiindcă, bogată în carbonat de calciu, provoca fenomene de depunere şi incrustaţie. În versul 69, Dante aminteşte că Pyram, cînd s-a omorît, a pătat cu sîngele său fructele dudului, schimbîndu-le culoarea din alb în roşu (cf. Purgatoriu XXVII, 37-39)” (E.A. Panaitescu). “Moralmente: orice scriitură, dincolo de sensul literal, are un sens spiritual, care e triplu, cum s-a spus în Convivio II, 1, 2, 6: alegoric, moral, anagogic. Se indică aşadar limpede aici semnificaţia copacului în plan moral (în plan literal, este vorba despre planta din grădina Edenului): el reprezintă justiţia divină, pe care Dumnezeu a plasat-o pe pămînt, ca lege pentru oameni, iar ei sînt obligaţi s-o respecte” (Chiavacci Leonardi).

miniatura_fiorentina2

Advertisements