Gata de-a urca la stele (7)

by Laszlo Alexandru

scuola_abruzzese2

pg_xxxiii_19

«cele şapte doamne, la marginea unei umbre palide, cum sub frunzele verzi şi ramurile negre, peste malurile-i reci, muntele se-ntinde. Din faţa lor, Eufratul şi Tigrul mi s-a părut a le vedea ieşind dintr-o fîntînă şi, ca prieteni, despărţindu-se alene» (v. 109-114). Procesiunea s-a oprit într-un mic loc umbros, asemeni celui întins de-un munte înalt peste apa de la poalele sale. În faţa grupului parcă se zărea izvorul de unde ţîşnesc Tigrul şi Eufratul, înainte de-a se despărţi încet, mergînd fiecare pe drumul său. “Dante ajunge la izvorul celor două rîuri din Paradisul Pămîntesc, Lete şi Eunoe, despre ale căror caracteristici a primit deja explicaţii de la Matelda (cîntul XXVIII, 121-133). Cele două ape curgătoare sînt acum comparate cu Tigrul şi Eufratul, ce izvorăsc în acelaşi punct, conform relatării biblice (Geneza II, 10 şi 14). Începînd cu terţina 103, cîntul cunoaşte o evoluţie ce pare să ne readucă la primele descrieri ale pădurii divine. (…) Inclusiv imaginea celor două rîuri ce se desfac şi se îndepărtează alene unul de celălalt, ca doi prieteni care, salutîndu-se pentru ultima oară, pornesc la drum, despărţindu-se cu mîhnire, pe căi diferite, este o altă «străfulgerare… a acelei poezii originale pe care Dante ştia s-o extragă din profunzimile umanităţii sale atente şi gînditoare» (Cian)” (E.A. Panaitescu). “Ca totdeauna, Dante le conferă o psihologie omenească fiinţelor neanimate, rîurilor ca şi astrelor sau copacilor” (Chiavacci Leonardi).

pg_xxxiii_20

«‘Oh, lumină, oh, glorie a seminţiei umane, ce apă e asta, care aici se desface de la izvor şi ea de ea se depărtează?’» (v. 115-117). Dante s-a interesat curios, pe lîngă Beatrice, de numele apei ce izvorăşte aici, pentru a se despărţi în două braţe. “Informaţia îi fusese dată deja de Matelda (XXVIII, 121-133). Dar Dante se preface că nu-şi aminteşte, probabil pentru ca din răspunsul primit de la Beatrice s-o reintroducă în scenă pe Matelda, a cărei prezenţă pare poetic necesară, în clipa cînd revenim la tonalitatea edenică, la formele şi motivele pădurii divine, căreia femeia, care se plimbă de una singură şi culege flori, îi sintetizează semnificaţia şi poezia” (T. Di Salvo).

pg_xxxiii_21

«La astă rugăminte mi s-a zis: ‘Roag-o pe Matelda să-ţi spună’. Şi-ndată a răspuns, ca acela care de vină se leapădă, frumoasa doamnă: ‘Asta şi altele i-au fost spuse de mine; şi sînt sigură că apa din Lete nu i le-a şters’» (v. 118-123). Beatrice l-a îndrumat spre Matelda pentru a primi răspuns, iar aceasta l-a asigurat iute, ca pentru a se dezvinovăţi, că i-a spus deja lucrurile respective. Rîul Lete probabil că încă nu i-a îndepărtat cu totul amintirile. “Matelda: aceasta e prima şi singura dată cînd se pronunţă numele frumoasei doamne care l-a însoţit prin Paradisul Pămîntesc. De ce doar acum şi nu mai devreme? Nu avem un răspuns sigur: putem presupune că e pronunţat de Beatrice atunci cînd, pentru a o îndemna să execute un înalt moment liturgic, o cheamă pe nume, ca pentru a-i spune: asta e datoria ta, este misiunea celei ce poartă numele de Matelda şi nu a altei femei” (T. Di Salvo). “Dante încheie, prin prezentarea rîurilor Lete şi Eunoe, complexa construcţie exterioară a Purgatoriului său, pentru care tradiţia nu-i putea oferi multe elemente de inspiraţie. De fapt în numeroasele «viziuni» de dincolo de mormînt, pe care literatura şi artele figurative din Evul Mediu le-au produs, descrierile Purgatoriului sînt rare, interesul concentrîndu-se pe imaginile oribile din Infern sau pe cele idilice din Paradis. Conceput mai întîi ca un rîu încins, ulterior Purgatoriul a apărut sub forma unui munte ori a unui rîu de smoală. Cu acest ultim aspect, lumea purificării este reprezentată în unica mărturie figurativă pe care Evul Mediu ne-a lăsat-o despre ea. În marea frescă a lui Loreto Aprutino, pe o punte lungă, sufletele celor drepţi traversează rîul de smoală pentru a ajunge într-un turn. Aici sînt îmbrăcate şi primesc dreptul de a intra în Paradis, pe cînd păcătoşii se prăbuşesc în rîu, pentru a li se aplica purificarea necesară” (E.A. Panaitescu).

scuola_abruzzese1

Advertisements