Jurămîntul încălcat (6)

by Laszlo Alexandru

pd_iii_16

«Dar cum se-ntîmplă că o hrană te satură şi la alta încă îţi rămîne pofta, că dintr-una mai ceri şi de alta mulţumeşti, la fel am făcut eu cu vorba şi cu fapta, pentru a şti de la ea care a fost pînza pe care n-a dus la capăt suveica» (v. 91-96). Aşa cum de-o mîncare te saturi şi din alta mai doreşti, cum dintr-una mai ceri şi pe cealaltă o refuzi, la fel i-a răspuns călătorul Piccardei la lămuriri, întrebînd-o ce jurămînt a încălcat. “Pînza: metafora-comparaţie (viaţa ei monahală a fost ca o pînză neterminată) provine din şi este sugerată de imaginea domestică a femeilor atente la munca lor cu suveica, pentru a-şi termina activitatea. Face parte din arta dantescă această împletire de elemente sublime, teologice sau eroice şi elemente familiare, imagini domestice, desprinse dintr-o atitudine de totală adeziune la datele concrete oferite de realitate” (T. Di Salvo).

pd_iii_17

«‘Viaţa perfectă şi înaltul merit încerează o doamnă mai sus’, mi-a zis, ‘după regulile cui în lumea voastră unele-şi iau haină şi văl» (v. 97-99). O femeie foarte virtuoasă, care şi-a cîştigat locul în ceruri, a întemeiat pe pămînt un ordin monahal. “«Istoria vieţii omeneşti urmează descrierii vieţii divine» (Malagoli) şi este introdusă de figura Sfintei Clara din Assisi (1194-1253) care, urmînd exemplul dat de Sfîntul Francisc, a părăsit viaţa cotidiană şi a întemeiat un ordin monahal pustnic (al clariselor). Metafora Cristos-mire, din centrul terţinei 100, le precedă pe cele asemănătoare, cu care Sfîntul Toma îl va prezenta pe Sfîntul Francisc în cîntul XI din Paradis” (E.A. Panaitescu).

pd_iii_18

«ca pînă la moarte să vegheze şi să doarmă cu mirele ce primeşte jurăminte care-şi supun plăcerea în faţa harului său» (v. 100-102). Cele care intră în acel ordin monastic îşi petrec restul vieţii alături de Isus, mirele căruia i se adresează jurămintele de castitate. “Piccarda a fost aşadar o călugăriţă clarisă şi prin jurămîntul de castitate şi-a realizat cununia cu Cristos. Terminologia acestui raport Cristos-măicuţă (mire, să vegheze, să doarmă) este cea a raportului matrimonial, aici folosită în sens religios, conform valorii mistice după care trecerea la pustnicie era o căsătorie, în care se trăiau pe plan moral şi psihologic experienţele întîlnirii carnale” (T. Di Salvo). “Figura mirelui, pentru a exprima legătura lui Dumnezeu cu omul, se află în Evanghelii (Matei 9, 15 şi 25, 1-13; Ioan 3, 29). Este o figură proprie limbajului mistic în general şi, în particular, folosită de tradiţia creştină pentru sufletul consacrat lui Dumnezeu prin jurăminte religioase” (Chiavacci Leonardi).

giotto

Advertisements