Două explicaţii pentru Dante (6)

by Laszlo Alexandru

pd_iv_16

«Şi prin aceste vorbe, de le-ai primit cum trebuie, a căzut argumentul ce te-ar mai fi necăjit şi-n alte rînduri. Dar acum îţi vine altă piedică sub ochi, încît de unul singur nu te-ai lămuri: mai repede te-ai obosi» (v. 88-93). Dacă explicaţiile prezentate de Beatrice au fost pricepute corect, a dispărut dubiul lui Dante legat de nedreptatea judecăţii lui Dumnezeu. Însă acum apare un alt obstacol în mintea lui, care nu s-ar lămuri fără ajutorul călăuzei sale. “În concluzie: hotărîrea divină care îndepărtează duhurile celor ce nu şi-au respectat jurămîntul ţi s-a părut nu întrutotul dreaptă, fiindcă acele duhuri erau nevinovate şi şi-au încălcat jurămîntul din cauza violenţei altora. Dar în sufletul lor s-au considerat mereu credincioase faţă de jurămînt. Şi totuşi – precizează Beatrice – atunci cînd au fost eliberate, prin încetarea violenţei sau prin moartea soţului, nu s-au mai întors la mănăstire. Şi-au încălcat nu atît jurămîntul (vina altora), ci datoria interioară, au fost slabe şi cumva au consimţit, fiindcă şi-au plecat capul şi nu s-au răzvrătit pînă la acceptarea martiriului, de-ar fi fost necesar” (T. Di Salvo).

pd_iv_17

«Ţi-am vîrît în minte ca lucru sigur că duhul fericit nu poate minţi, căci stă mereu aproape de primul adevăr; dar ai putut auzi de la Piccarda că iubirea de văl şi-a păstrat-o Constanţa; încît ea pare aici să mă contrazică» (v. 94-99). S-a creat o aparentă contradicţie, între afirmaţiile făcute de Piccarda şi Beatrice. “Avînd în vedere că un duh din Paradis nu poate minţi, au dreptate atît Piccarda cît şi Beatrice? sau una da, iar cealaltă nu? şi care dintre cele două?” (T. Di Salvo).

pd_iv_18

«De multe ori, frate, s-a întîmplat deja că, pentru a scăpa din pericol, a făcut omul fără voie ceea ce nu se cuvine; ca Almeon care, la rugămintea tatălui, propria mamă şi-a ucis-o; pentru a nu rămîne fără de milă, s-a făcut nemilos» (v. 100-105). Omul poate fi obligat de împrejurări să facă un gest pe care, cu deliberare, nu l-ar fi făcut. De pildă Almeon şi-a omorît mama, pentru a-şi respecta datoria de fiu faţă de tatăl său. “Beatrice, înainte de a da soluţia teoretică, oferă exemplul practic: de multe ori s-a întîmplat că, pentru a evita un pericol mai mare, omul a făcut, cu neplăcere (fără voie) ceea ce n-ar fi trebuit să facă. Aceasta e teoria «răului mai mic», prin care omul alege între două rele, fără să-l vrea de fapt nici pe unul, nici pe celălalt” (Chiavacci Leonardi). “Aici se pune problema deosebirii dintre o voinţă relativă şi una absolută. Aceasta din urmă impune datoria integrală, totală, necondiţionată, de-a face ceea ce legea morală sau cea religioasă impune, cu orice preţ; şi întrucît voinţa pentru Dante este legată de raţiune, voinţa coincide cu absolutul, obligaţia imperioasă de a te opune răului în orice împrejurare. De această voinţă sînt călăuziţi martirii. Cealaltă voinţă este cea pe care o numim relativă, întrucît este în relaţie cu împrejurările în care acţionăm, sau condiţionată, pentru că se include în anumite condiţii sociale sau naturale, şi uneori li se supune, alteori le respinge, mereu după criteriul alegerii răului mai mic, a celei mai mici încălcări a normei etice. Alegerea este motivată, în diverse moduri, de raţionamente pe care individul le consideră false sau valabile. Ar putea să genereze arbitrariul: de aici nevoia ca medievalul să lase judecarea opţiunilor pe seama autorităţii ecleziastice. În orice caz rămîne valabil principiul că, în imposibilitatea de a acţiona absolut liber de condiţionări, omul trebuie să aleagă în funcţie de legea răului mai mic. De aici exemplul preluat din Ovidiu, unde Almeon, pentru a nu încălca cerinţa tatălui Amfiarau, unul dintre cei şapte care au luptat împotriva Tebei, a omorît-o pe mama sa Erifile, care le dezvăluise duşmanilor tatălui ascunzătoarea acestuia. Despre Almeon şi matricid Dante amintise şi în Purgatoriu XII, 49-51. Exemplul este ales într-o formulă extremă, paradoxală, tocmai fiindcă astfel se impune mai intens şi provoacă intervenţia conştiinţei, stimulează meditaţia” (T. Di Salvo).

giovanni_di_paolo2

Advertisements