Binele din ceruri vede mîrşăvia pe pămînt (3)

by Laszlo Alexandru

Pd_IX_7

«Din astă lucitoare şi scumpă bucurie a cerului nostru ce-mi stă mai aproape, a rămas mare faimă; şi-nainte să moară, această sută de ani încă se-ncinceşte: vezi de omul se cuvine a se strădui ca altă viaţă prima să lase» (v. 37-42). Alături de Cunizza stă o altă bijuterie scumpă a cerului lui Venus, care a fost celebră în timpul vieţii. Şi faima sa va dăinui pe pămînt încă multă vreme. Aşadar este justificată dorinţa omului de-a deveni celebru prin fapte cuvioase, prin care traiul pămîntesc lasă în urma sa o altă existenţă, mai durabilă. “S-a discutat dacă se face aluzie la faima de poet, sau la cea de om al Bisericii, ambele dobîndite în mare măsură de duhul aici prezentat. Dar tocmai fiindcă nu se specifică despre care e vorba, trebuie să le înţelegem pe amîndouă, care împreună îl caracterizează, după cum vom vedea” (Chiavacci Leonardi). “Cunizza, prezentîndu-se, a spus puţine vorbe şi pur denotative: n-a aprofundat tema patimii din dragoste, nu s-a oprit la «convertirea» din femeia cu proastă reputaţie în sanctificata din Paradis. Grăbită, de parcă altul ar fi motivul prezenţei sale decît cel al biografiei interioare, trece la indicarea unui duh fericit, prezentat ca exemplu, despre care vine sentinţa că omul trebuie să sfinţească locul. Şi aici se include polemica lui Dante împotriva locuitorilor din Marca Trevisană. De parcă personajul mai important ar fi lumea din acel ţinut, şi nu povestea Cunizzei, împrejurarea politică, şi nu povestea de dragoste ca o cădere şi o mîntuire” (T. Di Salvo). “Se-ncinceşte (s’incinqua): se înmulţeşte de cinci ori; verb creat de Dante, la fel ca s’immilla, s’addua, s’intrea etc. Suta de ani este 1300, ultima dintr-un secol, în care se petrece viziunea. Versul poate deci să aibă semnificaţia: se va împlini încă de cinci ori un secol, adică vor mai trece cinci sute de ani, sau (cum poate indica folosirea cuvîntului această): se vor mai repeta de cinci ori 1300 de ani, adică vor mai trece alţi 6500. În primul caz, indicaţia este nedeterminată şi înseamnă doar că faima va dura mulţi ani, cum preferă să explice comentatorii moderni. În al doilea caz ar putea fi vorba în schimb de o aluzie precisă, la împlinirea «anului măreţ» sau a «anului cosmic», la 13.000 ani de la Facere (mai precis 12.954), după opinia acceptată de Servio; au trecut aşadar 6500 de ani din cronologia veche urmată de Dante şi alţi 6500 mai trebuie să treacă” (Chiavacci Leonardi).

Pd_IX_8

«Şi altfel gîndeşte azi gloata închisă între Tagliamento şi Adige, nici după ce-a fost bătută nu se căieşte; dar curînd Padova schimba-va apa Vicenzei în mlaştină, că s-a răzvrătit lumea haină la datorie» (v. 43-48). La valorile dreptăţii şi ale faimei cuviincioase nu se gîndesc oamenii din ţinuturile italiene decăzute, în ciuda pedepselor pe care le-au avut de suferit. Însă padovanii, care s-au răsculat împotriva puterii imperiale, vor înroşi de sînge noroaiele din jurul Vicenzei, fiind înfrînţi de ghibelinii conduşi de Cangrande. “Nu doar Marca Trevisană, ci întregul Veneto va îndura curînd dreapta pedeapsă pentru rezistenţa încăpăţînată, mai întîi în faţa împăratului Henric al VIII-lea, venit în Italia pentru a readuce la supunere cetăţile guelfe, şi apoi în faţa căpitanului său, Cangrande della Scala. Într-adevăr, în toamna anului 1314, padovanii guelfi au suferit o sîngeroasă înfrîngere din partea ghibelinilor din Vicenza, ajutaţi de Cangrande. Bătălia s-a desfăşurat în apropierea mlaştinii pe care Bacchiglione o formează lîngă Vicenza” (E.A. Panaitescu). “Cunizza prevesteşte nenorociri încă mai mari pentru locuitorii impenitenţi din Marca Trevisană, anunţînd trei evenimente, în creştere: înfrîngerea padovanilor în bătălie, asasinarea unui senior, trădarea săvîrşită de un episcop. Toată profeţia se desfăşoară în imagini crude şi evidente, cu un limbaj puternic realist şi tonul în acelaşi timp amar şi sarcastic. Blîndeţea şi lumina ce învăluie cerul lui Venus sînt răsturnate, printr-un contrast deliberat, de jalnica realitate de pe pămînt” (Chiavacci Leonardi).

Pd_IX_9

«Şi unde Sile şi Cagnan se unesc, domneşte unul cu nasu-n aer, dar pentru a-l prinde i se face deja arcanul. Va plînge şi Feltro crima păstorului nemernic, mai jegoasă decît cele pentru care s-a intrat la Malta» (v. 49-54). În ţinutul Treviso, unde se întîlnesc rîurile Sile şi Cagnan, un boier face pe despotul, dar se pregăteşte deja capturarea şi uciderea lui. Iar Feltre va avea de ispăşit pentru trădarea episcopului mîrşav, care s-a dovedit de-o josnicie mai abominabilă decît a infractorilor ajunşi la temniţă. “Rizzardo da Camino a devenit senior la Treviso în 1306. Tirania lui crudă şi simpatiile sale pentru partidul ghibelin au fost cauza unei conspiraţii a nobililor guelfi, care l-au ucis în 1312. Alessandro Novello din Treviso, episcop la Feltre, în 1314 a predat patru refugiaţi ghibelini din Ferrara, care se adăpostiseră la curtea sa, lui Pino della Tosa, guvernator la Ferrara şi căpitan al lui Robert de Anjou, supusul Bisericii. Della Tosa a poruncit să fie decapitaţi” (E.A. Panaitescu). “S-a intrat la Malta: pe insula Bisentina de pe lacul Bolsena se înălţa turnul Malta, «unde papa îi închidea pe clericii condamnaţi definitiv…; şi cîţi ajungeau acolo în veci nu mai ieşeau» (Buti). Vechii comentatori amintesc, totuşi, că închisori cu asemenea nume existau de asemeni la Viterbo şi la Cittadella, nu departe de Romano (această ultimă închisoare a fost construită chiar de Ezzelino al III-lea). Termenul Malta era folosit şi ca substantiv comun, pentru a desemna o puşcărie întunecată şi umedă, fiindcă semnificaţia iniţială a cuvîntului era cea de «noroi»” (E.A. Panaitescu).

Scuola_bizantina

Advertisements