Binele din ceruri vede mîrşăvia pe pămînt (4)

by Laszlo Alexandru

Pd_IX_10

«Ar fi prea larg butoiul care să strîngă sîngele ferrarez şi s-ar obosi oricine să-l măsoare uncie cu uncie, pe care-l va dărui acest popă curtenitor, pentru a fi bun cu partidul; şi asemenea daruri merg după traiul ţinutului» (v. 55-60). Ar fi necesar un butoi foarte mare, în care să încapă sîngele ferrarezilor decapitaţi, după ce-au avut încredere în episcopul din Feltre. Demnitarul bisericesc a preferat să fie generos cu partidul guelf, nu cu obligaţia sa creştină. Iar asemenea opţiuni strîmbe sînt foarte răspîndite prin Marca Trevisană. “Ar fi prea larg…: ironie tristă şi amară: ar fi nevoie de un recipient prea mare pentru a aduna sîngele ferrarezilor ucişi, iar cine ar vrea să-l măsoare cu uncia – cum se face cu vinul şi cu altele – ar rămîne istovit. Bigoncia era un recipient larg, făcut cu doage de lemn – care putea conţine cam 50 de litri – folosit la ţară pentru culesul viei, sau de către măcelari, cum ne spune Torraca, pentru sîngele animalelor tăiate; acest din urmă sens ar da o insistenţă atroce asupra bietului sînge omenesc” (Chiavacci Leonardi). “Ca de obicei cînd poetul se află în faţa unor situaţii care contravin idealului său, puternic marcate de violenţă şi cruzime, tonul se înalţă, devine mai viu, mai însufleţit, mai bogat în trimiteri” (T. Di Salvo).

Pd_IX_11

«Sus sînt oglinzi, voi le ziceţi Tronuri, din care se răsfrînge în noi Dumnezeu judecător; încît aceste vorbe ni se par bune’. Aici a tăcut; şi parcă s-a întors spre altă boltă, cu hora-n care s-a pus cum era-nainte» (v. 61-66). Cunizza îşi argumentează asprimea cuvintelor, în faţa unei eventuale nedumeriri a interlocutorului. Sus, în Empireu, există inteligenţele angelice numite Tronuri, de către oameni. Din ele se răsfrînge judecata lui Dumnezeu, ca într-o oglindă, spre duhurile fericite. După aceste explicaţii, Cunizza a tăcut, reintrînd în hora luminilor venite de sus. “Voi le ziceţi Tronuri: este al treilea ordin din cea mai înaltă ierarhie de îngeri (Serafimi, Heruvimi, Tronuri), prin intermediul căruia se considera că Dumnezeu exercită actul de justiţie. (…) Aşadar judecata divină este reflectată de Tronuri spre cerurile inferioare, după care duhurile citesc în acelea ca într-o oglindă” (Chiavacci Leonardi). “Altfel spus: cuvintele mele nu trebuie considerate ca dezlănţuirea pătimaşă, privată şi individuală a unui om animat de resentimente: sînt aceleaşi cuvinte pe care le-ar pronunţa, împotriva trevisanilor şi a luptelor ce se duc în ţinutul trevisan, Dumnezeu. Şi de la Dumnezeu, prin intermediul Tronurilor, îmi vin atît viziunile profetice despre ceea ce se va întîmpla, cît şi asprimea condamnării” (T. Di Salvo).

Pd_IX_12

«Cealaltă bucurie, ce mi se dezvăluise deja ca lucru scump, mi-a apărut ca rubinul fin de soare lovit. De veselie acolo sus se fac mai sclipitoare, aşa cum rîdem aici; iar jos se-ntunecă-n afară, cînd mintea se chinuieşte» (v. 67-72). Celălalt duh fericit, pe care Dante îl zărise mai înainte, a luat culoarea rubinului în razele soarelui. În cer sufletele îşi exprimă bucuria, sporindu-şi intensitatea luminii, la fel cum noi, pe pămînt, rîdem. Iar oamenii vii se întunecă la chip, dacă sînt îngrijoraţi, pe cînd duhurile mîntuite nu au o asemenea problemă, fiindcă nu mai sînt expuse durerii sau tristeţii. “Ca rubinul fin: tot versul are forţa luminoasă caracteristică multor altora din Paradis, care vin să constituie o serie continuă de aspecte ale luminii, aproape variaţiuni muzicale pe o singură temă, nuanţe diferite ale unei singure culori.” (Chiavacci Leonardi). “În Paradis, de la bucuria interioară se dobîndeşte o lumină exterioară mai intensă, la fel cum aici, pe pămînt, semnul extern al bucuriei este rîsul. Apariţia neaşteptată a rîsului pămîntesc, care este ca lumina cerească, e una dintre marile izbînzi de invenţie din a treia cantică. Rîsul e pentru Dante mereu expresia spiritului, ca o tresărire interioară a sa, iar în Paradis lumina şi rîsul se alternează mereu” (Chiavacci Leonardi).

Giovanni_di_Paolo2

Advertisements