Înţelepciunea virtuoasă (7)

by Laszlo Alexandru

Pd_X_19

«Altul ce-apoi ne-mpodobeşte corul a fost acel Petru care, ca femeia sărmană, şi-a dat Sfintei Biserici comoara» (v. 106-108). Vine apoi înţeleptul Petru, care şi-a dedicat activitatea intelectuală dogmaticii. “Pietro Lombardo, născut în ţinutul Novarese la începutul sec. al XII-lea, a studiat la Bologna; după ce s-a mutat în Franţa, a fost profesor de teologie la Paris, din 1140, şi episcop al oraşului, din 1158. A murit în 1160. A fost poreclit Magister sententiarum, după titlul operei sale (Sententiarum libri IV), care a fost utilizată ca text fundamental în şcoli, unde a fost comentată, printre alţii, de Sfîntul Toma şi Sfîntul Bonaventura. Pietro Lombardo i-a dăruit Bisericii comoara înţelepciunii sale, aşa cum văduva săracă din Evanghelie i-a dăruit lui Dumnezeu toţi banii pe care-i avea, două monezi de aramă (Luca 21, 1-4)” (E.A. Panaitescu). “În introducerea la opera sa, Pietro, cerîndu-şi iertare că-i dăruieşte atît de puţin Domnului, spunea însă că oferă tot ceea ce are, la fel ca femeia sărmană din Evanghelia după Luca (21, 1-4), care îi dădea lui Dumnezeu doi bănuţi: aceştia au fost primiţi de Domnul mai cu drag decît bogăţiile celor puternici, oferite cu trufie şi prefăcătorie ascunsă” (T. Di Salvo).

Pd_X_20

«A cincea lumină, dintre noi cea mai frumoasă, respiră atîta iubire că toată lumea jos acolo rîvneşte să afle de ea. Înăuntru stă mintea înaltă în care aşa ştiinţă adîncă a fost pusă, că dacă adevărul e adevăr, pentru a vedea atîtea nu s-a ridicat altul» (v. 109-114). Următorul duh fericit este cel mai luminos, fiindcă este cel mai înţelept. Toţi muritorii vor să-i ştie gîndurile. Dacă Scripturile spun adevărul, acesta a fost omul cel mai înzestrat, din toate timpurile, de-a pricepe mersul lucrurilor. “A cincea lumină a Soarelui este a lui Solomon, marele rege, legiuitor şi scriitor ebraic. Dante îi elogiază înţelepciunea, amintindu-l nu atît ca autor al Proverbelor, al Ecleziastului, cît mai ales al Cîntării cîntărilor (cf. v. 110), unde este celebrată iubirea omenească, pentru a se reprezenta alegoric iubirea dintre Cristos şi Biserică, sau dintre Cristos şi suflet. Teologii au discutat îndelung despre soarta sufletului său după moarte, fiindcă într-un pasaj din Biblie i se reproşează lui Solomon desfrînarea (I Regi 11, 1-4). Dacă adevărul e adevăr: Dante se gîndeşte aici la pagina biblică unde este elogiată mai presus de toate înţelepciunea lui Solomon (I Regi 3, 12)” (E.A. Panaitescu).

Pd_X_21

«Alături vezi acea faclă care jos, în carne, mai profund a văzut natura îngerească şi a lor datorie. În cealaltă luminiţă rîde avocatul vremilor creştine, de ale cărui vorbe Augustin s-a ajutat» (v. 115-120). Lîngă Solomon stă duhul care, pe cînd trăia, a cercetat cu multă profunzime condiţia îngerilor. Alături este lumina mai mică a celui care, prin tratatele sale, a apărat începuturile creştinismului; din argumentele lui s-a inspirat ulterior Sfîntul Augustin. “Dionisie Areopagitul a fost convertit de Sfîntul Pavel la creştinism, atunci cînd apostolul a predicat în Areopagul de la Atena (Faptele apostolilor 17, 34). Devenit episcop al cetăţii, a fost martirizat la sfîrşitul sec. I. Evul Mediu i-a atribuit numeroase opere cu caracter teologico-mistic: la una dintre ele, intitulată De coelesti hierarchia (un tratat despre natura şi misiunea îngerilor) face trimitere Dante în v. 117. Azi totuşi cercetătorii consideră că operele sale trebuie atribuite unui scriitor creştin din sec. al V-lea, care a fost profund influenţat de neoplatonism” (E.A. Panaitescu). “Vechii comentatori ezitau în interpretarea acestei terţine, iar nesiguranţa se păstrează pînă azi. Unii s-au gîndit la Sfîntul Ambrozie, marele Părinte al Bisericii, care a trăit în sec. al IV-lea şi cu predica sa l-a convertit pe Augustin la creştinism. Alţii la Paulus Orosius, preot şi istoric spaniol din sec. al V-lea, autorul unei opere foarte cunoscute în Evul Mediu: Historiarum libri VII adversus Paganos. În ea, compusă pentru elogierea Sfîntului Augustin, care s-a slujit apoi de aceasta pentru a scrie De Civitate Dei, îşi propune să demonstreze toate avantajele oferite de religia creştină omenirii (de aici expresia dantescă: avocatul vremilor creştine)” (E.A. Panaitescu).

Andrea_di_Bonaiuto3

Advertisements