Înţelepciunea virtuoasă (8)

by Laszlo Alexandru

Pd_X_22

«Acum de ochiul minţii-l plimbi din lumină-n lumină pe urma laudei mele, deja cu dorul după a opta rămîi. Fiindcă vede tot binele, înăuntru se desfată acel sfînt suflet ce lumea înşelătoare o arată celui ce bine-l pricepe» (v. 121-126). Dacă va izbuti Dante să-şi mute atenţia de la un duh sclipitor la altul, în ordinea prezentării Sfîntului Toma, va rămîne curios să afle cine este al optulea. Acolo se delectează cel care le-a dezvăluit deşertăciunea lumii tuturor cititorilor săi. “Sfîntul suflet care se ascunde în a opta lumină este al lui Anicius Manlius Severinus Boetius. Născut pe la 480, a fost senator roman, consul şi ministru al lui Teodoric, care l-a aruncat în temniţă şi l-a condamnat la moarte în 526. În carceră, aşteptîndu-şi condamnarea, a scris De consolatione philosophiae, operă pe care Dante a cunoscut-o în profunzime şi în care se demonstrează deşertăciunea lucrurilor pămînteşti (v. 125-126). Gîndirea şi opera lui Boetius, foarte cunoscute şi admirate în Evul Mediu, au fost o încercare izbutită de sincretism între cultura păgînă şi gîndirea creştină. În cele două cuvinte sfînt şi martir Dante, cum observă Mattalia, consacră cultul aproape mistic, de care figura lui Boetius a fost înconjurată în întregul Ev Mediu. Zace jos în Cieldauro: Boetius este îngropat în biserica San Pietro in Ciel d’Oro, la Pavia” (E.A. Panaitescu).

Pd_X_23

«trupul din care a fost gonit zace jos în Cieldauro; şi el din martir şi surghiun a venit în această pace. Vezi apoi sclipind sufletul arzător al lui Isidor, al lui Beda şi-al lui Richard, ce-n contemplare a fost mai mult ca om» (v. 127-132). Boetius a pierit ca martir şi a fost îngropat la Pavia. Urmează duhurile altor trei înţelepţi faimoşi. “Isidor, născut la Cartagina (circa 560-636), a fost episcop la Sevilia şi autor de numeroase scrieri istorice şi teologice cu caracter enciclopedic, printre care cea mai cunoscută a avut titlul Origines seu Etymologiae. Beda Venerabilul, născut la Wearmouth în 672 şi mort la Jarrow în 735, a fost un preot englez ale cărui opere cu subiect istoric şi religios au fost destul de răspîndite în Evul Mediu. Richard of Saint Victor, născut în Scoţia, şi-a petrecut aproape toată viaţa în Franţa, unde a murit în 1173, după ce-a fost unsprezece ani priorul mănăstirii Saint Victor, lîngă Paris. A fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai teologiei mistice din Evul Mediu: de aici porecla sa de Magnus Contemplator” (E.A. Panaitescu).

Andrea_di_Bonaiuto

Advertisements