Viaţa şi faptele Sfîntului Francisc (4)

by Laszlo Alexandru

Giotto

Pd_XI_10

«şi-n faţa curţii spirituale şi coram patre s-a unit cu ea; apoi de la o zi la alta a iubit-o mai tare. Ea, văduvă de primul soţ, o mie şi-o sută de ani uitată şi neglijată, pînă la acesta a fost nechemată» (v. 61-66). În faţa tribunalului ecleziastic şi a propriului său tată, Francisc a renunţat la toate bunurile materiale. Sărăcia n-a mai fost aşa de intens iubită şi proslăvită, în istoria omenirii, de la moartea lui Isus. “Celebrarea lui Francisc, care pentru nunta sa cu Sărăcia a fost creştinul cel mai apropiat şi mai credincios faţă de Cristos, în acest aspect mai presus chiar şi decît Maria, vine din textele apologetice franciscane, de unde Dante şi-a luat mare parte din motivele acestui cînt” (T. Di Salvo).

Pd_XI_11

«n-a contat că a găsit-o fără griji cu Amiclate, la sunetul vocii sale, acela ce lumea-ntreagă a înfricoşat-o; n-a contat nici că a fost fidelă şi ne-nduplecată încît, acolo unde Maria a rămas jos, ea cu Cristos a plîns pe cruce» (v. 67-72). Sărăcia n-a devenit mai iubită de oameni, nici după ce s-a dovedit netemătoare, alături de Amiclate, în faţa pericolelor militare şi politice. Doar Sărăcia a urcat alături de Isus pe cruce, în timp ce Maria a rămas jos, îndurerată. “Lucan, în Farsalia (V, 515-531) povesteşte că Amiclate, pescar din Iliria, renumit pentru sărăcia lui, îşi punea mereu coliba la dispoziţia tuturor, pe cînd se duceau acolo lupte grele între trupele lui Cezar şi ale lui Pompei. Nu s-a speriat nici atunci cînd Cezar în persoană i-a intrat în colibă” (E.A. Panaitescu). “Exemplul îşi propune să sublinieze valoarea morală a sărăciei, în opoziţie cu puterea economică şi politică: lumea idolatrizează banul şi îl consideră instrumentul care oferă siguranţă, dar de fapt numai sărăcia e liniştitoare şi imperturbabilă. Toţi îi elogiază şi se tem de cei cu putere, ca Cezar, dar numai sărăcia, care nu are nimic de pierdut, e singura apărare împotriva omului agresiv şi violent. Exemplele ca acesta sînt, mai întîi, o condamnare a societăţii întemeiate pe puterea economică (societatea în care trăia Dante) şi, apoi, oferă modelul alternativ al unui trai neaservit în faţa puterii contagioase a banului” (T. Di Salvo).

Pd_XI_12

«Dar ca să nu merg înainte prea nelămurit, Francisc şi Sărăcia să pricepi de-acum ca iubiţi în vorba mea limpede. Armonia şi înfăţişarea lor veselă, iubire şi uimire şi dulci priviri s-au făcut motiv de sfinte gînduri» (v. 73-78). Sfîntul Toma alege să renunţe la exprimarea alegorică, pentru a se face mai uşor înţeles. Dragostea de sărăcie a lui Francisc i-a îndemnat pe mulţi alţii să-i urmeze exemplul. “Motivul nunţii dintre Francisc şi Sărăcie, după cum s-a văzut din cea mai veche tradiţie franciscană, este asumat de Dante, printr-o opţiune cu totul personală, ca temă principală a acestei descrieri biografice a sfîntului” (Chiavacci Leonardi).

Giotto2

Advertisements