Elogierea Sfîntului Dominic (4)

by Laszlo Alexandru

Pd_XII_10

«În partea unde apare Zefirul dulce să deschidă noile frunze, cu care vedem Europa cum iar se îmbracă, nu departe de izbitura valurilor după care, de la lung drum, soarele uneori de toată lumea se ascunde» (v. 46-51). În zona apuseană a continentului, de unde adie vîntul cald ce marchează începutul primăverii în Europa, aproape de plaja scăldată de Oceanul Atlantic, unde apune soarele ostenit de calea lungă străbătută, se află locul de naştere a lui Dominic. “Lecţia de comportament moral a Sfîntului Bonaventura, dedicată vieţii Sfîntului Dominic, începe în inima unei noi lumini din noua coroană, după ce armonia celor două ghirlande s-a exprimat prin unitatea de cîntec şi mişcare. Aşa cum portretul franciscan începea cu tema Providenţei şi a ajutorului pentru mireasa lui Cristos, portretul dominican este impregnat încă de la început de stilul epic ce-l compune: lirica lui Francisc este mereu o poezie de iubire, epopeea lui Dominic preferă cîntecul de vitejie, cu marşul războinic al unei armate pe care sfîntul atlet o duce spre victoria finală; chiar şi gestul ajutorului oferit este un gest militar, al unui împărat triumfător. Peisajul primăvăratic al Europei uriaşe încadrează bătrîna Castilie şi Calaruega, patria lui Dominic, dar îndată simfonia se extinde la măsura epică dată de izbitura valurilor şi de asfinţitul soarelui în ocean. Inclusiv titlurile Sfîntului, iubitul pătimaş al credinţei creştine, atlet şi crud cu duşmanii insistă pe imaginile războinice” (E.A. Panaitescu).

Pd_XII_11

«stă fericita Calaruega, sub paza marelui scut unde leul subjugă şi-i subjugat. Acolo s-a născut iubitul pătimaş al credinţei creştine, sfîntul atlet blînd cu ai săi şi crud cu duşmanii» (v. 52-57). Dominic s-a născut în Calaruega, sub guvernarea regelui Castiliei, care pe stema despărţită poartă leul învins şi învingător. “Şi figura Sfîntului Dominic este încadrată de o descriere geografică, după cum s-a întîmplat deja cu cea a Sfîntului Francisc (cîntul XI, v. 43-51). În Spania, ţinutul străbătut de zefir (vîntul de la apus) care aduce primăvara, şi mai precis în bătrîna Castilie, stă patria Sfîntului Dominic, orăşelul Calaruega, unde s-a născut în 1170. A fost guvernat de regele Castiliei, a cărui stemă este constituită dintr-un scut pe care se află doi lei şi două turnuri, încît leul din partea de jos apare sub turn (e subjugat), iar în partea de sus e plasat deasupra lui (subjugă)” (E.A. Panaitescu). “Prezentarea Sfîntului Dominic este în deplină coerenţă cu necesitatea istorico-religioasă pe care o exprimă: Dumnezeu avea nevoie de sfinţi luptători pentru conducerea armatei creştine deja dezarmate, dezorganizate, nesigure. Sfîntul Dominic răspunde pe deplin la asemenea ţeluri: el este îndrăgostit cu patimă de credinţă şi are, prin urmare, caracteristicile psihologice ale cavalerului medieval, care se pune pe deplin în slujba doamnei pe care o iubeşte şi faţă de care se declară un vasal credincios. Este un atlet, un luptător, un apărător al credinţei, ştie să acţioneze cu hotărîre, dar şi cu blîndeţe. El este un predestinat: după cum se arată şi din visul-profeţie al mamei” (T. Di Salvo).

Pd_XII_12

«Şi cum a fost creată, i-a fost umplută mintea de vie virtute care, în burta mamei, din ea a făcut profetă» (v. 58-60). Sufletul său a fost înzestrat, dinainte de naşterea trupului, cu deosebite calităţi: mama lui gravidă avea deja puterea de-a prezice viitorul. “Terţina 58 face aluzie la legenda după care mama lui Dominic, înainte de naşterea lui, a visat că dă viaţă unui cîine alb şi negru (culorile straiului dominican), care ţine în gură o făclie (simbolul zelului arătat de Dominic), cu care dădea foc lumii” (E.A. Panaitescu).

Francesco_Traini

Advertisements