Continuă explicaţiile Sfîntului Toma (2)

by Laszlo Alexandru

Pd_XIII_4

«şi va avea ca umbra adevăratei constelaţii şi-a dublei hore ce-nconjura punctul unde stăteam; căci e mai presus de-obişnuinţa noastră, pe cît dincolo faţă de curgerea Chianei se mişcă cerul ce toate le-ntrece» (v. 19-24). O asemenea imagine, cu două cercuri de stele, care se roteau în direcţii opuse, este cu totul neobişnuită pentru muritorul de rînd. Diferenţa e la fel de mare ca aceea dintre mişcarea rapidă a Primului Mobil şi scurgerea lentă a unei ape noroioase. “Rîul Chiana trecea prin zona Arezzo cu un curs foarte lent, creînd o zonă mlăştinoasă, azi asanată” (E.A. Panaitescu). “Aşadar este abisală diferenţa de viteză dintre Chiana şi Primul Mobil, la fel cum pe planul reprezentării este şi cea care desparte mişcarea celor douăzeci şi patru de duhuri şi a celor douăzeci şi patru de stele, care rotindu-se pot fi închipuite sub formă de coroană” (T. Di Salvo).

Pd_XIII_5

«Acolo s-a cîntat nu de Bahus, nici Peana, ci de trei persoane în natura divină şi într-o persoană şi umană» (v. 25-27). Duhurile fericite nu cîntau despre zeii antici Bahus sau Apolo, ci slăveau esenţa doctrinei creştine: taina Sfintei Treimi şi taina dublei naturi, divine şi umane, a lui Isus Cristos. “Peana era una din denumirile zeului Apolo şi slujea de asemeni pentru a indica un imn cîntat în onoarea acelui zeu. Deschiderea cîntului e gîndită ca o variaţiune simfonică pe tema viziunii duhurilor fericite. Poate fi definită, pentru a pricepe mai bine intenţiile noii cosmografii, destinate să repete dansul celor douăzeci şi patru de înţelepţi, ca o «regie stelară» care, pentru a indica hora dublă, nu ezită să creeze o altă dispunere a astrelor pe cer. Variaţiunea are nevoie de un punct de referinţă şi la asta trimite aluzia cu stînca tare a memoriei, care va coagula imaginea. (…) Tripla recomandare, să-şi închipuie, este inclusă pentru a reda mai bine extraordinarul spectacol ceresc, pe care filosofia îl împodobeşte cu figurile ei; un spectacol pe-atît de departe de experienţele pămînteşti, pe cît de lent este cursul Chianei, între Tibru şi Arno, în comparaţie cu cerul cel mai rapid. Şi această trecere fulgerătoare de la un peisaj toscan la Primul Mobil reflectă forţa unei intervenţii fantastice asupra lucrurilor din natură şi dezvăluie îndrăzneala unei gîndiri, ce avansează dincolo de limitele cunoaşterii prin simţuri” (E.A. Panaitescu).

Pd_XIII_6

«Măsura şi-au împlinit-o cîntarea şi hora, şi la noi au luat aminte sfintele luciri, bucuroase că trec de la una la alta» (v. 28-30). Cîntul şi dansul s-au terminat în acelaşi timp. Duhurile sărbătoreşti şi-au îndreptat cu bucurie atenţia spre Dante şi Beatrice. “Cîntul şi dansul în cerc au dus la împlinirea măsurii, intervalul ritmic al acordului muzical. Ele se opresc simultan (ca la XII, 25) pentru a lăsa locul cuvîntului, pe care-l va relua Sfîntul Toma. Bucuroase…: dovedindu-se încîntate că trec de la o ocupaţie la alta, adică de la cîntecul de laudă la tăcerea destinată să satisfacă dorinţa curioasă a lui Dante, întrucît ambele erau în egală măsură fapte de caritate, faţă de Dumnezeu şi faţă de om, caritate din care se obţine beatitudinea” (Chiavacci Leonardi).

Giudizio_Universale_Roma

Advertisements