Continuă explicaţiile Sfîntului Toma (4)

by Laszlo Alexandru

Pd_XIII_10

«Acum deschide ochii la ce-ţi răspund şi vei vedea crezul tău şi zisa mea adeverindu-se ca roata faţă de centrul ei» (v. 49-51). Dacă Dante va urmări cu atenţie explicaţiile lui Toma, va constata că ambele opinii sînt adevărate, aşa cum toate punctele de pe circumferinţă se află la distanţă egală de centrul cercului. “Adică: adevărurile parţiale, individuale nu sînt în opoziţie faţă de adevărul absolut; sînt doar părţi ale sale, momente care trebuie echilibrate şi evaluate în cadrul ansamblului, adică al adevărului absolut” (T. Di Salvo).

Pd_XIII_11

«Ce nu moare şi ce poate muri nu-s decît sclipirea acelei idei născute, iubind, de Domnul nostru: fiindcă lumina vie, ce vine de la luminătorul ei, care nu se dezuneşte de el, nici de iubirea ce cu ei se întreieşte» (v. 52-57). Creaturile nemuritoare (sufletul omenesc, cerurile, îngerii) şi creaturile muritoare (materia) există mulţumită luminii emanate de iubirea lui Dumnezeu. El rămîne unit cu sine însuşi, cu Sfîntul Duh, care este iubirea din a treia persoană divină. “Conceptul de bază este acesta: toate lucrurile, de la cele nemuritoare şi eterne la cele muritoare şi trecătoare, nu sînt decît reflecţia Ideii divine, a Verbului, a doua persoană a Treimii, care Idee sau Verb îşi manifestă propria virtute de acţiune în cele nouă coruri ale îngerilor” (T. Di Salvo).

Pd_XIII_12

«prin bunătatea sa şi-adună razele, ca oglindit, în noi esenţe, eternă rămînînd doar una» (v. 58-60). Razele luminii divine se răsfrîng asupra celor nouă ceruri, fără a-şi pierde unicitatea şi eternitatea. “În inteligenţele respective Dumnezeu se oglindeşte, şi ele astfel primesc de la El virtuţile care acţionează asupra oamenilor şi a lucrurilor din natură; asta este una din datoriile lor. Pe această cale Dumnezeu are posibilitatea de-a rămîne el însuşi, compact în unitatea sa şi, totodată, să se împartă, să fie peste tot, să fie în orice aspect al creaţiei” (T. Di Salvo). “Ideea unităţii divine indivizibile, din care se desprinde multiplul (derivată în teologia creştină din filosofia neoplatonică) este una din temele mereu vii şi active în fantezia lui Dante” (Chiavacci Leonardi).

Giovanni_di_Paolo4

Advertisements