Nobleţe florentină (3)

by Laszlo Alexandru

Pd_XVI_7

«mi-a spus: ‘Din ziua cînd s-a zis “Ave” pînă la naşterea-n care mama mea, ce-acum e sfîntă, s-a uşurat de povară, la Leul său de cinci sute cincizeci şi treizeci de ori a venit acest foc să se aprindă, sub piciorul lui» (v. 34-39). De cînd îngerul i-a adus Buna Vestire Fecioarei Maria şi pînă la naşterea lui Cacciaguida, planeta Marte s-a reîncălzit de 580 de ori în constelaţia Leului. “Întrucît, după teoria lui Alfraganus, planeta Marte îşi realizează mişcarea de revoluţie în 687 de zile, au trecut 1091 de ani de la 25 martie, ziua Bunei Vestiri (de la care florentinii socoteau anii) pînă în ziua naşterii lui Cacciaguida. Leul său: această constelaţie «are o consistenţă caldă şi uscată ca Marte» (Pietro di Dante)” (E.A. Panaitescu).

Pd_XVI_8

«Strămoşii mei cu mine ne-am născut în locul unde se afla odinioară ultima Sestă, pe unde se fuge în jocul vostru de fiecare an» (v. 40-42). Familia lui Cacciaguida s-a născut în centrul Florenţei, pe unde trecea mereu cursa de alergări, de-a lungul anilor. “Florenţa îl sărbătorea în fiecare an pe patronul ei spiritual, Sfîntul Ioan Botezătorul, cu o întrecere al cărei traseu traversa cetatea de la apus la răsărit. Sesta, cartierul de la poarta San Pietro (una dintre numeroasele zone în care era împărţită Florenţa) era ultima pe unde trecea cursa; la începutul ei se afla intrarea pe strada degli Speziali, unde se aflau casele familiei degli Elisei (şi asta ar dovedi teza după care Cacciaguida provine din familia degli Elisei), pe cînd cei din Alighieri îşi aveau casa în zona San Martino, departe de traseul competiţiei. E sigur, în orice caz, că Dante vrea să sublinieze că familia lui, la fel ca toate cele cu origini vechi, locuia în interiorul vechii împrejmuiri a cetăţii” (E.A. Panaitescu).

Pd_XVI_9

«De străbunii mei ajunge să auzi acestea: cine au fost ei şi de unde au venit aici, mai bine să tăcem decît să vorbim. Toţi cei pe-atunci în stare să lupte, între Marte şi Batister, erau a cincea parte din cîţi sînt azi» (v. 43-48). Nu are rost să se insiste în detalii privind strămoşii lui Cacciaguida. Toată Florenţa de-atunci era mult mai mică. “Villani (Cronica VIII, 39) situează populaţia Florenţei din 1300 la «peste treizeci de mii de locuitori». Aşadar, pe vremea lui Cacciaguida, cetatea număra ceva mai mult de şase mii de oameni (trebuie să amintim, în legătură cu asta, că în Evul Mediu adeseori populaţia unei cetăţi se socotea în funcţie de cei care erau în stare să poarte arme). Între Marte şi Batister: adică între Ponte Vecchio, unde se afla o veche statuie mutilată a lui Marte (cf. Infern XIII, 146-147), pe care florentinii o priveau cu o teamă superstiţioasă, şi frumosul San Giovanni” (E.A. Panaitescu). “S-a vorbit mult despre acest îndemn al lui Cacciaguida de-a se trece peste subiectul respectiv şi de-a se considera suficient cît spune el, în termeni generici, despre strămoşii săi. E destul ca Dante să ştie că străbunii lui erau din Florenţa primului cerc al zidurilor de apărare, dintre cei proveniţi din romanii întemeietori ai cetăţii şi aşadar nobili prin naştere, datorită ascendenţei. Orice altă indicaţie despre familie ar fi putut în Paradis să-i dea lui Dante prilejul unei izbucniri de vanitate. Poate că Dante e mulţumit că şi-a revendicat nobleţea şi vechimea familiei; sau poate că nu ştie să spună altceva despre ea şi n-o cunoaşte dincolo de Cacciaguida” (T. Di Salvo).

Miniatura_lombarda

Advertisements