Nobleţe florentină (6)

by Laszlo Alexandru

Pd_XVI_16

«Nu trebuie să pară lucru de mirare ce voi spune despre marii florentini, a căror faimă în timp e ascunsă. I-am văzut pe Ughi, i-am văzut pe Catellini, Filippi, Greci, Ormanni şi Alberichi, acum la apus, iluştri cetăţeni» (v. 85-90). Ţinînd seama de decăderea generală a vechilor glorii, nu trebuie să ne mire destrămarea unor familii florentine celebre, al căror nume este acum învelit în uitare. “Cacciaguida enumeră familiile care, după o perioadă de mare înflorire, intraseră deja în fază decadentă pe vremea lui şi dispăruseră complet pe vremea lui Dante (cf. şi Villani, Cronica IV, 11-13)” (E.A. Panaitescu).

Pd_XVI_17

«şi-am văzut pe cît de mari, pe-atît de vechi, cu della Sannella, dell’Arca şi Soldanieri şi Ardinghi şi Bostichi» (v. 91-93). “Toate sînt familii de importanţă locală, semne lăsate de vreme în memoria urmaşilor, însă doar a celor interesaţi şi emoţional legaţi de trecutul propriului oraş. (…) Ele sînt valoroase nu ca atare, ci pentru semnificaţia cu care sînt învestite” (T. Di Salvo).

Pd_XVI_18

«Mai sus de poarta ce-n prezent e apăsată de noi ticăloşii aşa de grele că îndată se va scufunda barca, erau Ravignani, din care a coborît contele Guido şi toţi cei care apoi şi-au luat numele de la măreţul Bellincione» (v. 94-99). Dincolo de Porta San Pietro – unde pe vremea lui Dante stăteau membrii familiei Cerchi, ce-au înteţit luptele civile din Florenţa – odinioară locuia mîndra familie Ravignani, cu celebrii săi descendenţi. “Ticăloşiile ce vor duce la prăbuşirea Florenţei sînt cele ale familiei Cerchi (lume nouă, fiindcă a venit nu demult în zona aceea), care în 1280 a cumpărat de la conţii Guidi cartierul situat lîngă poarta San Pietro. Totuşi nu e limpede pentru toată lumea sensul care trebuie atribuit pentru ticăloşii: Torraca propune «răutăţi», Del Lungo, cu referire la comportamentul ambiguu al familiei Cerchi, în clipa intrării în Florenţa a lui Charles de Valois, pe cel de «trădare a partidului şi a cetăţii». Termenul s-ar putea referi şi la conflictele interne provocate de familia Cerchi, conducătoarea facţiunii albilor din Florenţa” (E.A. Panaitescu). “Şeful familiei Ravignani a fost Bellincione Berti, a cărui fiică, vrednica Gualdrada (Infern XVI, 37), s-a măritat cu Guido Guerra, strămoşul conţilor Guidi. O altă fiică s-a măritat cu Ubertino Donati, iar descendenţii lor au fost numiţi Bellincioni; apoi acest nume faimos a fost de mai multe ori reluat în familia Adimari, derivată dintr-o altă fiică a lui Bellincione” (E.A. Panaitescu).

Domenico_Lenzi2

Advertisements