Profeția exilului (3)

by Laszlo Alexandru

Pd_XVII_7

«Voia mi s-ar împlini de-a şti ce soartă mi se pregăteşte, fiindcă săgeata prevăzută mai încet zboară’. Aşa i-am spus eu acelei lumini ce înainte îmi vorbise; şi cum a vrut Beatrice mi-a fost dorinţa mărturisită» (v. 25-30). Poetul ar vrea să-și cunoască viitorul, pentru a nu rămîne surprins în fața loviturilor ce vor veni. “Nu spune m-aș bucura, ci voia mi s-ar împlini, de parcă s-ar desprinde de sine însuși, ca persoană, de conținutul rugăminții sale, și dacă spune că este ca un cub în loviturile soartei, expresia trebuie înțeleasă mai curînd ca o laudă mărinimoasă și disprețuitoare, decît ca o predispoziție conștientă a unei forțe morale, care știe că la loviturile sorții, ce-i adesea oarbă și nedreaptă, nu se poate opune decît conștiința propriei nevinovății și supunerea constantă în fața dreptății” (Sansone). “Că lovitura, rana provocată de o săgeată pe care o prevezi produce o rană mai mică și dureri mai reduse este adevărat doar dacă privim aspectul din punct de vedere psihologic, în contextul în care lucrurile ne produc o surpriză neplăcută mai mică, dacă le știm dinainte. Tonul sentinței este aproape popular (…), ca locurile comune din înțelepciunea cotidiană și își găsește expresiile sintetice în proverbe” (T. Di Salvo).

Pd_XVII_8

«Nu prin vorbe încîlcite, în care lumea neghioabă se împotmolea înainte de-a fi ucis Mielul Domnului ce curăţă păcatele» (v. 31-33). Răspunsul lui Cacciaguida n-a fost plin de ambiguități, ca prevestirile păgîne de odinioară. “Nu cu vorbele echivoce ale oracolelor din antichitate, care împingeau la confuzie lumea păgînă înainte de moartea lui Cristos” (Chiavacci Leonardi).

Pd_XVII_9

«ci prin vorbe limpezi şi cu precise înţelesuri mi-a răspuns acea iubire părintească, închisă şi arătată în propriul zîmbet» (v. 34-36). Explicațiile clare reflectau dragostea duhului fericit pentru călătorul din lumea de apoi. “Cacciaguida se grăbește să-i spună profetic nepotului viitorul care-l așteaptă, dar Dante se oprește pentru a avertiza și în acest caz contrastul dintre expresia enigmatică și mistificatoare a profeților păgîni și aceea lucidă și precisă a creștinismului. Aventura sa este mereu cea a unui om care devine simbolul și exemplul întregii omeniri: el poate fi indicat ca model al omului ce trăiește o experiență, pe care potențial și ceilalți sînt în măsură s-o trăiască” (T. Di Salvo).

Giovanni_di_Paolo2

Advertisements