Taina predestinării (7)

by Laszlo Alexandru

Pd_XX_19

«Prima viață a genei mele și a cincea te umplu de uimire, căci vezi cu ele-mpodobit tărîmul îngerilor» (v. 100-102). Dante se mira că primul și al cincilea duh fericit, ale unor păgîni, se află la loc de cinste în Paradis. “Acvila își reia acum, după inflamarea neașteptată din cele două terține precedente, tonul potolit de la început” (Chiavacci Leonardi).

Pd_XX_20

«Din trupuri n-au ieșit, cum crezi, păgîni, ci creștini cu fermă credință, unul în mîntuirea viitoare, altul în mîntuirea venită. Căci unul din Infern, de unde-n veci nimeni nu se-ntoarce la gîndul bun, și-a reluat oasele; și asta a fost răsplata pentru speranța fierbinte» (v. 103-108). Cînd au murit, cele două personaje de fapt își cîștigaseră deja credința: Rifeu în viitoarea venire a lui Cristos, Traian în trecuta venire a lui Cristos. Iar Traian s-a întors chiar din Infern pentru a se mîntui. “Passuri… passi: sînt participii latinizante de la verbul patior = a suferi. Este evident că nu doar picioarele au suferit: picioarele indică aici toată persoana lui Cristos (în retorică această figură se numește sinecdocă)” (T. Di Salvo). “Rămîne valabil principiul că nu se intră în Paradis fără credința fermă și limpede în Cristos. Acum acvila trebuie să explice cum au devenit cei doi înainte de moarte creștini” (T. Di Salvo).

Pd_XX_21

«pentru speranța fierbinte, ce-a umplut de forță rugile făcute Domnului ca să-l învie încît să-și poată schimba voința» (v. 109-111). Revenirea din Infern a împăratului a fost posibilă ca rezultat al speranței fierbinți, ce-a animat rugăciunile adresate de Papa Grigore lui Dumnezeu. “Mîntuirea lui Traian pleacă de la o premisă teologică: cel ce este atins de Har îl poate transmite altuia. Astfel s-a întîmplat cu Traian, mîntuit prin intermediul Sfîntului Grigore cel Mare. Cazul specific al împăratului roman este amintit și de Sfîntul Toma (Summa Theologica III, LXXI, 5)” (E.A. Panaitescu).

Jacopo_da_Bologna

Advertisements